buna dimineata,decembrie.

e 2 decembrie de 3 ore jumate.e inceputul sfarsitului anului 2007.afara e frig si ninge.in camera e doar fum.

Google.
Baia Mare
-2°C
Zăpadă
Vânt: V la 3 km/h
Umiditate: 90%

de vreo doua ore am impresia constanta ca unghia aratatorului,imi pica.
e doar o senzatie.senzatiile sunt ecuatii scrise.
de o luna,am senzatia continua ca am sa mor.
printre toate zambetele sustrase din glumele idioate ale colegilor de la servici.
printre toate zambetele si dilararile pupilelor la orele de romana.
mor.azi,maine,cine stie cand.
moare in fiecare zi ceva din mine,nestiind ce se intampla cu cealalta parte fizica.
daca vrea cu adevarat sa scape de mine,sa ma ingroape la doi metri sub pamant,sa-mi spuna.
pot sa-mi zbor singura creierii.pot singura sa-mi pun capat zilele,ca-n nemuratele alte tentative.
nu pot insa sa nu mai tin,sa nu traiesc cu frica.
frica de a-l pierde.fizic.
frica de a nu-l mai vedea.
frica de a ma trezi intr-o dimineata nestiind cine sunt.
mi-e frica de acea dimineata in care am sa-mi pierd identitatea si rostul.
12 luni.vreau ultima zi din cele 365 sa o petrec cu el.vreu urmatoare 366 de zile sa le pretec cu el.vreau urmatoarele 365,365,365,366 sa le petrec cu el.
e chiar asa de greu?
intr-o discutie interesanta,ca urmare linistata al unui scadal monstru(injuraturi si insulte,tipete si crize) cu fratele meu,am avut un schimb de replici semnificative.
Eu:Tu tii la ea,nu?
El:O iubesc si fara ea nu pot.
Eu:E evident,stiu asta.Stiu si ca fara ea esti un nimic.Esti trist chiar daca ai momentele de delir in care zambesti si esti bine dispus.
El:Daca se observa de ce ma mai intrebi?M-am purtat urat cu ea,am pierdut-o.Daca nu ma intorc la ea,plec.Si nu o sa mai stiti nimic de mine.Vrea sa ne impacam,dar nu poate.Principii morale.Etice,ce-or fi.Nu pot fara ea.
Eu:Stii,eu planuiesc sa plec in maroc,sau undeva in africa.N-am gasit inca bilete low cost.Am nevoie de doua.De aia accept munca asta.De aia il suport pe Andi.De aia ridic zilnic kilograme de ciocolata.De aia stau si ascult glumele tampite ale colegilor.MA intorc acasa,numai ca sa aman momentul.Nu stiu daca tu sau eu plecam mai repede.Stiu doar ca mi-a zis el odata,ca intr-o zi nu voi mai auzi nimic de la el.Si de-o luna traiesc asa.Nu stiu nimic.Mi-a zis ca atunzi cand nu voi mai stii nimic,va trebui sa ma linistesc,pentru ca e fericit.
El:Si eu ca o am langa mine,crezi ca mi-e mai usor?
Eu:Tu ai si ea are.Aveti...sanse sa fiti impreuna mereu.In schimb eu,traiesc mereu cu frica ca nu o sa-l mai vad.Ca va fi implinit fara mine.Si intr-un fel,spiritual,implinirea lui va fi si a mea.Dar nu voi mai fi la fel de fericita.Asta e Sigur.
El:Si eu la varsta ta...
...si cu ultima replica,amandoi am realizat,amutind,ca nu mai e vorba de varsta.E vorba de sentiment.Fiecare dintre noi tinem la acea fiinta draga din viata noastra,in felul nostru.
EU tin enorm,dar niciodata nu i-am zis destul cand sa realizeze,ca mi-as da viata,mi-as vinde sufletul,mi-as vinde graiul,mi-as amaneta visele pentru el.
Cateodata imi vine sa zic :G ATA! ...dar nu ar fi niciodata gata,e virusul,adanc in mine.El e acea senzatia de implinire,pe care un om o astepta o viata intreaga.Faptul ca ,eu,am primit mai repede ca altii senzatia trebuie sa insemne ceva.
O moarte rapida.Probabil.
Dar de tinut,n-am sa incetez,nici acum nici maine.Nici saptaman viitore.Idiferent cat de tacut ar fi.Indiferent unde ar fi.Indiferent cu cine ar fi.
E serios.Mi-a fost frica o vreme sa zic asta,ca sa nu fie doar vorbe-n vant.Dar tot ce simt e serios.toata teama,tot dragul.
El e eu.Eu sunt el.
Incearca sa nu simti asa ceva pentru tine.Pentru propria-ti persoana.


D.O.I
mi-e dor de tine....