Cea mai frumoasa zi.

Un fel de-a mai lungi,cea mai frumoasa zi
Ar fi dac-am mai putea minti.
Am da ceasul inapoi,ai fierbe doua oua moi
Mi-ai spune ca-n casa,suntem doar noi
Tacerea te-ar ajuta,sa scapi de-ntrebarea mea
Din toate-ntrebarile,cea mai grea
Cand seara s-ar face gri,nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi.
Cu glasul intunecat,cu aerul imbufnat
Orice numai sa ma vezi,plecat.
Si-atunci te-ntrebi mai stii,cea mai frumoasa zi? A fost la-nceput cand nu ma puteai mintï.

N-am stiut sincer cu ce sa incep.Ma gandesc de cateva ore la ce vreau sa scriu.Formulez si reformulez.
Am sa incep prin a ma prezenta.Sunt Alexandra.Locueisc in Baia Mare.Il iubesc pe Bogdan...de,..un an si 3 luni.De cand mi-a intins prima oara mana,de cand am baut vin cu el,de cand am ramas singuri intr-un apartament mare.
L-am cunoscut in toaman anului 2006,dupa ce in acea vara m-a batut la cap sa-i dau atentie.I-am dat intr-un final.In seara in care l-am cunoscut,am crezut ceea ce cred inca si acum:daca e sa fie cineva important pe pamant,sigur el e
Am retrait azi in flashuri aproape fiecare zi din an.Mi-am amintit cum a inceput.Cum de revelion m-a strans in brate,cum noaptea de revelion ne-a strans impreuna.Mi-am amintit cum a fost alaturi de mine-n februarie cand mama s-a imbolnavit de-o forma de cancer.Mi-am aminit fiecare noapte de mai,cand jucam cu el unreal tournament [evident castiga de fiecare data si inca mai castiga,pentru ca e bun].cum stateam cu el noptile.Doamne cat mi-as fi dorit sa fiu langa el in fieare zi.
La un moment dat s-ar fi pus problema sa mergem impreuna la mare.Un plan esuat.Dar clipa in care am dezbatut problema,a fost pentru mine o coborare a raiului pe pamant.
In fine.Stii ce sunt emotiile si sentimentele?Chimicalele transmise creierului.Suntircuite electrice.Circuite care mie mi-au cam luat foc de cateva ore.
Ma intreb cum esti tu.Daca-ti place cafeaua.Ar fi imposibil sa nu-ti placa.Bogdan face cea mai buna cafea.Mai buna chiar ca si cea de la restaurantul de la capatul universului.Restaurantul e din "The Hitchhickers Guide To The GAlaxy".Bogdan se credea Zaphod.
Ma intreb daca..l-ai privit indelungat dimineata cand doarme.Sau daca l-ai auzit atent cum geme,cand se transforma in demon.
Stii..imi doream sa plec cu el in Maroc.Practic,e unul din motivele pentu care m-am angajat.Am strans o parte din banii pentru bilete.Am inceput sa-i strang cand mi-a dat cutiuta verde cu nisip din Sahara.O cutiuta in care am reusit sa ma ascund si din care nu vreau sa ies.Pentru ca acolo e el,sunt eu,suntem noi.Acea persoana de care a avut nevoie intr-un moment.
Imi pare rau ca atata timp am fost intre voi.Daca stiam,ma dadeam la o parte,inainte sa nu mai pot.Cum am mai zis,te invidiez pentru ca poti sa fii alaturi de el oricand.Cu asta am gresit eu,n-am fost destul si probabil cand am fost nu a fost el sa vada.
Mi-e asa de drag.Mai drag ca orice.
E ciudat cum totul se poate narui intr-o clipa,cum cartile,filmele,muzica,cerul,pozele,arta,viata ,cum absolut tot ceea ce va reprezinta poate sa se transforme in ceva fara vlaga,fara viata.
Imi placea sa merg la cluj,in ultima vreme asa ,lunar,dupa ziua de salar.Ultima oara am vazut in ochii lui ca nu mai poate si totusi totul parea atat de normal.De firesc.
L-am iertat de cand am aflat.Si sper,ca intr-o zi sa ma ierte si el pentru ca-l astept.