reciteam jurnalul unui prieten in paralel cu gandurile mele scrise pe ploape,sub ploape.
nu mai stiu nimic.ochii mi se scurg incet pe fata.mi-e frig.mi-e scarba de viata si fiecare deget al mainii drepte e rece.corpul mi se descompune.
imi sterg lacrimile.imi mai aprind o tigara si ma recufund in mizerie.
nebunia mea n a disparut niciodata ,dar e acum mai accentuata ca niciodata.
282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828282828
28.12.2006.
stiu ca eram fericita si cu planuri mari si vesele.
28.12.2007.
nu mai stiu decat sa trec de la euforia haotica la nervozitatea accentuata de frigul interior.
intre timp,un val de frig m-a mai trecut.
am putere sa schimb viitorul,deja stricat de trecut.
dezamagita de prezent,caut un timp perfect in care sa-mi gasesc ganduri pozitivite.negatitiv e totul si soarele negru.negru dupa nori.negru in poze.
si eu?
scrumez usor,si imagini imi trec prin fata ochilor.nu realizez nimic,doza de realitate e prea mare.
realitatea mea e numai una.sunt mai singura decat luna pe cer.
oameni asteapta,pleaca,raman.singura.
mi-e din nou frica....frica mai mare ca cea de-al pierde.l-am pierdut.
mi-e frica de ziua de maine.
mi-e in sfarsit frica de viitor.
si atunci te intreb,ce sens mai are sa inchid ochii,sa mi-i odihnesc,cand toate lucrurile s-au innecat pe rand in lacul mare a dezamagirilor?
[asta ar fi ultimul post pe anul acesta.speram sa-l inchei pozititv,cu zabetul pe buze.
speranta aceasta a fost de mult]
0 comments:
Trimiteți un comentariu