pentru o vreme,i-am regretat decizia amarnic.să mă pregătesc pentru venirea iepurelui implică cel putin la fel de multă energie , cam ca în cazul atingerii unor epifanii.n-ar fi asta o problemă,nicidecum daca zilele noastre ar bate 48 de ceasuri şi cel puţin jumatate din ele le-aş putea petrece pictân vise in pat.dar de la o vreme nu mai prea am timp să dorm,şi-mi pier capul în diverse forme,locuri,momente.
în acea seară,după ore-n tregi rupte din zi,prăgătindu-mi neuronii pentru revederea iepurelui,mintea mea s-a blocat şi-am devenit posedată.am căzut frântă visând la altfel de meleaguri.când cerul gri mi-a deshis ochii,tristeţea-mi era încă mânjită pe chip.nu ştiu daac nu era timpul cumva...de vină.am umblat pe-asfalturi ude,realizând că fusese întâia oară când unul din noi doi,a avut mai multă minte.
0 comments:
Trimiteți un comentariu