mi-s picioarele reci,deşi-n acsă căldura ţine pereţii într-un culcuş cald.mi-s picioarele reci şi mi-e dor să le simt arzând în nisip sau gâdilate de iarbă.să-mi sufle soarele părul şi briza de munte să-mi răcorească trupul.
mi-e dor de călduri în hamace leneşe,pe pături fără limite,pe dealuri şi prin păduri,pe sub ceruri de noapte-n ţări şi locuri străine.de singurătatea aceea-n care-mi găsesc liniştea.de liniştea mea interioară.
mi-e dor de limonada rece amestecată cu gheaţă,de unguraş,băiatul blond cu ochii-albaştrii,ce-mi tatua zâmbete pe faţă,sub umbrela tarabei cu fructe proaspete.mi-e dor să fiu îndrăgostită şi să-mi pierd minţile-n speranţe şi iluzii inocente.mi-e dor de vară,de jocuri şi cărţi,de strigătul copiilor de-acasă.mi-e dor de simplitate şi cel mai tare mi-e dor de cele 3O de grade,din amiaza unei zile de iulie.
a trecut deja ceva vreme,de când sunt blocată-n planuri şi vise de viitor.a trecut ceva vreme,o vreme în care-ar fi fost imperativ şi chiar necesar să reiau contactul cu realitatea.şi totuşi,uită-te la mine,uite cum mintea-mi e la 5O de grade depărtare de frigul de-ngheţul de-afară,într-o ţară străină unde-mi văd viitorul mai clar decât fanteziile-mi amoroase cu iepurele.de parcă la un moment dat aş fi avut momentul acela de claritate supremă,stâpânind mecanismele şi paradigmele spaţiului şi-al timpului.mă mai întreb acum dacă dorul nu e de fapt nerăbdare.căci dacă e,universul îmi pedepseşte încă o dată nevoia de-al desluşi,întru înţelegerea propriului meu destin.(pe care nu-l mai cunosc aşa cum credeam că-l cunoşteam altădată)
cercul vicios şi energiile-i negative.
vise lucide şi paralizii nocturne.
coşmaruri şi-opusul lor.
tresăriri în somnuri rapide-n mijloc de zi.
energia negativă din cameră,din casă,noaptea.
0 comments:
Trimiteți un comentariu