overthinking.

"overthinking,mereu faci asta.lasă-ţi mintea liberă.îţi faci singură probleme"
şi ca un copil răsfăţat am oftat în continuare.n-aş fi putut atunci să nu-mi analizez fiecare gest,căci fiecare gest îmi marca existenţa.eram împreună,singuri,pentru întăia oară după prea multă vreme.mă bucuram de prezenţa lui,la fel cum un copil se bucură de cadouri în dimineaţa de Crăciun.era cadoul meu pentru acea zi,să-i văd zambetul la apus de soare,să-i ascult poveştile pe care nu întotdeauna le înţelegeam.
ne-a prins seara şi liniştea şi toate erau sub lună plină.priveam oraşul în goluri mari şi-n goluri şi mai mari de tăcere ne scăldam gandurile.priveam spre viitor,deşi el nici măcar nu se arăta la orizont.dar eu priveam şi-n toată privirea mea,asemenea unor clipe puternice meditative,puteam să simt totul.puteam să simt golul acela din pat umplut de el,puteam să-i văd zambetul de bună dimineaţa şi cateodată chiar îmi imaginam că am să-i întind paru-i lung peste spatele meu scrijelit cu desene şi culori,pe care le voi decolora în tonuri suave de gri.
îmi îmaginam ţări pe care le-am fi putut vedea şi locuri în care să fim fericiţi.
m-am trezit cand conştiinţa s-a trezit şi ea la viaţă.subconştientul meu o luase razna demult şi-mi genera toate acele imagini.căci golul din pat trebuie umplut mai întai de propria mea persoană  . şi desigur c-am putea străbate locuri şi ţări,că am putea avea afla poveşti şi picta zîmbete peste tot,dar nu mi-era nimic necesar atunci - cum nici acum nu cred că-mi e.
şi-apoi e normalul.totul e o convingere egoistă.
"te laşi purtată de ego,cand tu ştii cel mai bine cat e de păcat.."
aş putea fi fericită,cu adevărat.dar probabil că într.o dimineaţă m-aş trezi supărată şi aş fugi prin locuri pierdute ale unei foste vieţi.aş putea fi fericită dar sufocarea m-ar prinde din urmă.aşa că răman în egoismul meu,singură şi din cand în cand mă mai bucur de el.de tot ce e,căci poate într-o zi am să încetez să mă mai gandesc în avans la fiecare detaliu.căci poate într-o zi am să renunţ la egoism.