era a 5-a zi de stat in pat sau cel putin asa-mi imaginam eu.asa imi doream,caci trupul meu intins pe salteaua revarsata peste cadrul e lemn putred pe la colturi si mic ,ca pentru un elf,se simtea cel mai bine acolo.si fereastra ma aproba si-n deshizatura ei larga,imi trimitea soarele de pe cer,in raze filtrate de draperia groasa,antica.
lumina,atmosfera,aerul cald de primavara iluzionista,ma trimiteau cu ganul pe plaiuri boeme,pe-acele plaiuri pe care-am trait mai mult cu mintea,caci mintea-mi e singurul loc unde lumea e nemarginita si universul mai mic si mai usor de atins.
ma vroiam plecata si cu trupul,vroiam ca ochii mei sa vada gradinile inflorite si arbustii imensi,aproape copaci,infloriti in galben fosforescent.ma vroiam plecata si cand ma trezeam plecata,batand cu picioarele asfaltul fin al marelui oras,intreagul univers interior isi cerea inapoi plecarea spre casa,spre scorbura din patul moale,spre camera mica.
si mai vroiam sa ma intorc in locul unde--mi gaseam mereu linistea,unde inca o mai gasesc.in locul de unde si ploaia pare un vis frumos,chiar si-atunci cand picurii imensi lovesc ferestrele frenetic,brutal,sadic.
mai curand decat ma asteptam cu timpul linear ajutandu-ma sa-mpachetez,am vazut toti cei osutacincizecidekilometri cum raman in urma mea.si-apoi a urmat frenezia si linistea care,in mod bizar,vine mereu cu ea.cuiburi de oua sparte si blaturi pufoase pe langa dosare colorate si-imprimante in repaus.televizoare pe stiri si stiri despre sarbatori,sunetul clopotelor in ecou,de la biserica pe care-o vad o singura data pe an,ca fiind un loc magic,sacru.enjoy this while you can,it's all going to be over soon.eternele dimineti si dupa amiezi,lenese,pline cu urme de somn.familia-n jurul mesei.
si linstea dinaintea furtunii.
ascunzisul in spatele balconului si-a ferestrelor pictate-n verde si galben,si rosu si alb.lumina obscura si-un pic [mai mult] de delir emotional.
vine,vine si inca un an urmeaza sa fie catalogat ca facand parte din trecut.
0 comments:
Trimiteți un comentariu