daca a fost vreodata vorba de iubire,in toata legatura haotica de pe culmile iepurelui alb,atunci cateodata ma chiar intreb daca nu chiar iubirea a fost cea care mi-a dezlipit sufletului de-a lui,la momentul x in data y la ora z,al istoriei noastre?
sala era plina de oameni si lumina mai slaba decat ma asteptam.se vedeau doar chipuri de pe trupuri mai zvelte,iar cele mai mici capete ramaneau absorbite de intuneric ,in magia muzicii.norocul meu,era ca lumina nu ma orbea si-mi puteam privi delirul fara sa-l impartasesc vizibil cu altii,fara sa ma pierd in intunericul morbid.
m-am bucurat de atmosfera,pana-n acel inevitabil moment in care,versurile-au capatat semnificatie,iar muzica a devenit mai mult decat minunata.m-am gandit la copil si la visele lui,pline de culori,aruncate-n vant prin discutii,pe-un ton amuzat,sperand totusi intelegerea mesajului de sub intreaga cortina-a glumei.
am avut si eu odata vise-a asa,dar cand sa-si atinga apogeul culorilor si-al sentimentelor,realitatea m-a lovit,in fata.m-am trezit apoi la viata si-am vazut,in ceea ce pare-acum,cateva fractiuni de secunda,ca nimic nu e cum asa cum visam,c-am pierdut timpul,cu capul pierdut intr-o lume pe care-o puteam construi in acele lungi momente de delir.
si-asa,un soi de protectie materna se intaleaza in mine,ce-ar putea fi foarte bine si cauza tuturor sentimentelor,ce-n 9O% din timp ma tin in euforie.
ramane-un 1O% crunt,in care tot corpul meu striga sa iasa din costumul de piele,prea intins de la o vreme.un 1O% amar in care mintea scapa de sub control si ca un savant nebun,calculeaza si se-ntreaba,formuleaza ipoteze si-elibereaza toxine-n toate camerele de refulare-a viselor si sentimentelor pierdute.
scap de sub control.
scapa de sub control.
0 comments:
Trimiteți un comentariu