problema mea cu Crăciunul e că,deşi e singura sărbătoare care mă umple de bucurie,de la o vreme nu-l mai simt.nu-mi mai spune nimic şi chiar mai mult,mă supără îngrozitor de tare.
nu mai ştiu care a fost primul Crăciun faţă de are nu am mai simţit nimic,dar regretul teribil şi gustul amar îl simt în fiecare an tot mai tare.să fiu sinceră,tot ce-mi doresc în fiecare an,e să nu mai fiu sigură- dar cu familia(un soi de singurătate în cuplu).cred că se poate mai mult decât atât.familia mea mă întristează,căci ritualul nostru pentru Ajun şi tradiţia pentru desfăcut cadouri,pentru a lua prânzul a doua zi,toate mă obosesc şi întocmai din felul acesta de oboseală,se nasc cele mai cumplite tristeţuri sufleteşti.mi-ar plăcea ca-n casa mea oamenii să fie grămadă şi răsete şi glasuri şi colinzi să răsune.la casa mea aşa va fi.
deocamdată prin casă pacea putrezeşte şi elimină lene,somn,linişte-toate sinistre şi goale-.
şi se-apropie din nou anul nou.
un an al schimbărilor în care intru la fel cum am intrat in toate cele 4 din urma mea :goală şi lipsită de cineva.
singură şi golită de orice urmă de speranţă că ceva totuşi chiar se va schimba.
0 comments:
Trimiteți un comentariu