la început de decembrie,hiar înainte să apară moşu-n geam cu cadouri şi dulciuri în ghetuţe,am hotărât ca,din toată sărăcia mea,să-mi fac cadou o sticlă de vin.un cadou,din seria de cadouri pe care,ca femei cu toate ni le mai facem,din când în când,pentru că..pentru că merităm.fie că stămcu părinţii sau soţii,fie că că stăm singure sau cu alţi oameni,împărţind apartamente,că strângem după cineva sau după propria persoană,ca femei,ne e dat-din naştere,să ne onorăm cu un mic cadou,toate sacrificiile,toate nevoile neîmplinit,toate lipsurile şi visele puse pe listele de aşteptare.
era trecut deja,de ora 3 când am auzit golul pustiu umplându-se de paşi,de nevoi,de dureri şi de insomnie.pe sub pragul uşii lumina din bucătărie se strecura,prizându-mă mâncând cu patos din ultima bucată de cicolată cu mentă,primită de la mama,tot pe-atunci pe când,sticla de vin fusese cumpărată de mine,pentru mine.subit,uşa de la micuţa şi umila mea cameră,se deschise ş-n spatele ei,un chip izbit delumină,năucit de nesomn îşi căuta alinarea intr-un alt suflet măcinat de tulburări de somn,depresii şi apatii iernatice.
mi-am amintit de cana cu lapte cald,pe care-o beam în copilărie,pe când primele insomnii îmi mâncau din noapte,but then again,laptele e scump acum şi-l folosim oricum dimineaţa târziu la diluarea cafelei,la umplerea ei de calmant.sticla de vin stătea deja sprijinită lângă parfumuri pe dulăpiorul vechi,plin de poveşti,de ceea ce păreau secole,dar erau de fapt,nici măcar săptămâni.
şi-aşa,la miez de noapte,printre ţevile ce fac seară de seară cea mai ciudată muzică,pompând calorifere cu apă caldă,s-a auzit dopul sticlei de vin eliberând atmosfere şi,mai târziu,descleştând guri şi glasuri.
poveşti au curs şi ţigări s-au stins în scrumieră,toate,în căutarea somnului,fericirii,odihnei.toate,toate în căutarea eliberării stresului.
nu ştiu dacă mi-am făcut prietena,colega de casă s-adoarmă.nu ştiu daca mi-am ihibat eu simţurile,făcându-le să caute calea spre odihnă,dar ştiu că-n ziua-n care am hotărât să-mi cumpăt sticla de vin,mă vedeam sorbindu-l în bucătăria mică gătind cu ea,vorbind şi-amuzându-ne de toate mizeriile cotidiene.nu am gătit acum,dar ne-am amuzat-de viitor,de planurile noaste,de sărăcia acută-n care trăim.de încăpăţânările născute de egoul imenes,de copilărie şi actele noastre copilăreşti.
în final,la sfârşitul sticlei de vin,mi-am dat seama de toate problemele lăsate-n anul din urmă,updatate la 2O11.nimic nu s-a schimbat,doar casa ...şi sentimentul singurătăţii adus la un nivel generalizat.
şi mirosul locului în care trăim.
şi baia mai mare,mai plină de parfum şi hormoni feminini.
0 comments:
Trimiteți un comentariu