am să plec spre alte meleaguri ,la un momet dat . şi am să stau acolo , unde vântul adie blând şi soarele nu arde prea tare,la capătul tutuor pădurilor , chiar de unde se văd fundurile mai multor lacuri.până când îmi voi simţi sfârşitul aproape.atunci mă voi duce spre râul cu morţi plutind,doar ca să mă alătur lor.mi se va da foc , pe o plută de lemne moi , încununată cu flori şi trupul meu va arde până la răsăritul unei noi şi ultime vieţi.
| |
Comments: (0)
vara a fost altfel decât mă aşteptam să fie . pentru mine a fost superbă , dar la ce bun dacă oamenii la care ţin cel mai mult şi-au pierdut capul în karmă şi leţii urâte pe care trebuie să le înveţe în această viaţă?mi-aş împărtăşi orizontul adorat şi învăţat cu întraga lume , dar vinovăţia îmi macină entuziasmul.
a fost frumos şi cald , luna e albastră azi şi dorul meu vine din surse găsite în miezuri de natură şi miezuri umane.
mi-ar plăcea să pot zâmbi cu mai multă sinceritate.
îmi iau rămas bun de la apusurile târzii , îbrăţişate în păduri calde , prin păduri,pe lacuri şi pe mări fără de sfârşit.îmi iau rămas bun , până la anul , când sper ca nu doar eu să am parte de linişte lăuntrică.
| |
Comments: (0)
de câțiva ani încoace,rar găsesc momente de fericire atât de puternice precum cele ce le trăiesc acum.e miez de noapte și camera mi-e plină de haine.o valiză goală zace în mijloc, așteptând să fie umplută .adevărul e că iubesc să fac bagaje.uneori am impresia că aș putea chiar să fac o meserie din asta. noaptea e senină și luna,cu un început lejer de scădere,veghează din centrul cerului.mă gândesc la nopțile viitoare când am să îmi pierd mințile seara,chiar după apus,înt-o curte mică ,și totuși plină de armonie.dimineața cafea cu spumă groasă și dulce,să-mi țină compania,în timp ce ascult liniștea micului oraș,dintre munți și lacuri,într-o țară și mai mică,cu oameni plini de zâmbete pe chipuri.sunt locuri de care te îndrăgostești și pentru care ești dispus să lași totul,familia,prieteni.sunt locuri unde găsești liniștea interioară și fericirea,locuri unde de fiecare dată când te întorci ai sentimentul de acasă.așa un loc,a fost și mai marele oraș ,în care am plecat pe cand eram îndrăgostită.oarecum,în toți anii în care am locuit acolo,am iubit muzica lui,străzile calde vara,dimineți cu grădini imense pline de caprifoi.dar apoi,într-o zi,am părăsit munții dragi,străbătând câmpii,până în inima munților.mă mai gândesc la locurile și lucrurile pe care am să le învăț și simt.e fantastic.parcă nici nu a trecut un an.mi-ar plăcea ca toți oamenii să fie la fel de fericiți ca mine.cred că lumea ar fi un loc mai bun.
| |
Comments: (0)
calendarististic,suntem undeva spre sfarsitului jumătăţii de drum pe care vara ne poartă.am reuşit să văd marea,să-mi scufund trupul în răsărit , să aud staticul univesal (vocea lui Dumnezeu) în valuri.viaţa îmi mai rezervă câteva momene frumoase pentru tot ce-a mai rămas din zilele calde.mai am de vizitat bucăţi de natură la care oamenii încă mai visează , să-mi încarc arhiva de cunoştiinţe cu lucruri despre plante , oameni şi timp .
să mai scrijelesc cuvinte electronic , pentru ca ele să fie într-o zi simţite,palpate,iubite.
normal că asta nu-mi mai place,căci dincolo de vis,a devenit un loc de muncă , cu salarul neplătit, din cauza recesiunii economice a gândurilor.totul e o criză ,iar pentru mine e una care-mi blochează neuronii.cum pot să scriu când în mintea mea nici măcar copilăria nu mai există - ci doar goluri.
mi-e dor de acel animal central,de iepure.dar mi-e dor în toate acele moduri în care n-am crezut că are să-mi fie vreodată.mi-e dor să-mi fie izvorul inspiraţiei mele...
nu mai am inspiraţie şi totul mă face să aprob şi să imit beţia marilor scriitori.îi simt şi-i înţeleg acum , mai bine ca nicicând.
