There's really nothing, nothing we can do
Love must be forgotten, life can always start up anew.
Love must be forgotten, life can always start up anew.
nu-mi vine sa cred cum a zburat timpul,cat de multe momente s-au trasformat in amintiri.
acum chiar nu mai sunt aproape de august,de vara,de soarele cald.ma apropiu cu pasi repezi de iarna,de zapada de mirosul ce pune stapanire pe casa in prajma craciunului,de atmosfera minunata cand intru in crize de spatiu si timp inainte de revelion.
e incredibil cate s-au intamplat si-n luna septembrie,cat de plina de peripetii a fost.
plina de depresii si zambete,betii si plimbari,off road esuat,cupe de motoristi,goodbye pentru motoristi si un nou inceput pentru Adina si implicit pentru mine.
am reusit si eu pe ultima suta de metri sa-mi revin din starea aceea depresiva datorita unor oameni dragi care m-au ajutat cu vorbe multe si empatie din plin.de asemenea si partiul din weekend ma ajuta sa-mi revin,mi-e destul sa-mi imaginez toata multimea,toti basii din stomac,toti oamenii dragi ca sa fiu mai mult decat extaziata.
de asemenea cred ca mai am un motiv sa fiu fericita,unul mai vechi ce-i drept de la care mi-am luat gandul intr-o seara..sau cel putin m-am chinuit sa-mi iau gandul.in ultima vreme,parc s-a reaprins scanteia si nu stiu cum va fi daca va lua foc intreaga situatie.oricum,ma face sa zambesc.si e bine,e chiar foarte bine.
in ritumuri de Underworld,reusesc sa dorm destul de bine de cateva seri,e iar un semn bun,incep sa revin treptat pe calea cea buna.eh,nu de tot,nu am eu norocul acesta.imi convine si asa,sunt mai mult de 3 ore de somn pe noapte,am mai multa energie si rabdare.
astept sa vad ce-mi ofera prima zi a lunii octombrie,poate e ceva spectaculos,sau poate ceva banal.poate totul sau nimic.
si apoi 
