no time.

Dar s-a mai intamplat data pana la urma.Inca o data,din aceeasi ochi albi ,in tot intunericul l-am auzit spunandu-mi tu esti eu si eu sunt tu.

inca o data m-am simtit acel personaj al fimului.acel personaj mut,care nu indrazneste sa spuna nimic despre viata lui.nu pentru ca nu vrea ci pentru ca pur si simplu nu are nimic interesant de spus.asta am simtit pe drumul catre casa,pe drumul catre cafenea dimineata.o senzatie ciudata,un bolovan greu pe piptul meu.o senzatie sufocanta si iritanta : daca nu plang acum,am sa explodez.am explodat tot drumul in valuri si noaptea le-am visat.am visat vama urbanizata.am avut un cosmar

probabil ca fiecare detaliu care-l descopar in decursul evenimentelor a dat nashtere unor stari degenerative.sucul gasit dimineata,seara lasata-n secete.gandurile mele de idolatrizare ma uit la linia trupului lui si-i observ perfectiunea.nici o cuta peste,nimic in plus,totul frumos asamblat.probabil ca fiecare geamat din acea noapte si-a avut urmarea,probabil fiecare sentiment de frica si graza pe care l-am avut,pana atunci l-am zis mi-am spus fiecare secret din mine.frica mea de rivalitate,de timp,de monotonie.de tot lucruri pe care trebuia sa le pastrez in mine.au degenerat in a-i spune lui adevarul despre tot ce simt.

acum mi-e si mai frica de monotonie.
m-am intors in "no -man's-place" in aceste "no future land" ,in baia mare,locul unde ninge de doua zile,unde frigul moral e mai accentuat ca nicaieri.

mi-e dor de acel "why the long face" la care abia acum gasesc raspuns "because I don't have enough time to spend with you"