nu cred ca e bine.mi-am fortat toate limitele pe care corpul meu le are.
sau pretindea ca le are.
fiecare zi,fiecare 15 punte rosii.
2 ore de calm si bunastare.
stari de depresie si panica acuta.
credeam ca-mi place.
sunt prezenta in realitate.sunt concentrata in absolut tot ce fac.
o perioada.
cred ca nu-mi place partea tragico-depresia-cacatulvietii. numaipotdormi
ma coplesesc sentimentele de panica.mi-e frica sa plec acasa.vreau sa raman si cred ca am puterea sa trag timpul de coada,sa-l lungesc,ca sa-l pot aprecia.dar nu pot.
am avut impresia ca mi se topeste ceasul.dar a fost doar o iluzie.
delir.
ce delir?ce delir?la mijlocul distantei dintre ora A si ora B,in cafeneaua cu muzica subtila si placuta observ cum doua trenuri se izbesc in parcarea aflata la doar 15 metri de mine.
fapt real.trenurile merg.merg la cluj.merg la bucuresti.merg la mare.
si eu ma panichez.
stau hotarata si ma gandesc sa-i spun ca l-as lua intr-o zi ,asa pe nepregatite si m-as urca intr-un avion.
vreau sa fug intr-un loc.ascuns.
un trib.
dar ma panichez.
ce pot sa zic ,e lumea reala.adevarata lume reala=delirul.
am nevoie de-un bob.de-un bob cu sanii mari.
0 comments:
Trimiteți un comentariu