m-am tot gandit la ultimele ,sa zicem, 6 luni din viata mea.au fost cat se poate de ciudate.incepand cu impacarile false si fara pic de strat vesel,pana la diminetile de dupa petreceri,cand soarele era acoperit de paturi si paturile pareau sa fie fara sfarsit.la durerile de cap,la drumurile spre casa..stii,unul din sertarele dulapului meu e plin de sampoane la plic si sapunuri in miniatura,de la fiecare pensiune sau hotel in care am stat.ma gandesc apoi la mama si la tatal meu.cum s-a deschis ei dintr-o data si au decis ca e timpul sa nu-mi mai tina lectii de morala pentru ca, le-am castigat intr-un fel increderea.si apoi,daca ar stii ei ce fel de petreceri,cu cel fel de oameni in ce fel de stari...eheh...
bagajul meu e vesnic facut.umblu mereu cu aceleasi haine,cand e sa ies in oras.celelalte stau impachetate ,doar pentru ca mereu se iveste cate o ocazie sa plec,iar si iar de acasa.
ma plictisesc acasa,mai ales cand se lasa seara.atunci trebuie sa-mi gasesc un plan aiurea sa ies repede din casa.de obicei cand sunt sunata sau cand sun,fac tot posibilul ca intr-un sfert de ora sa fiu spalata,imbracata si machiata,ca in alte zece minute sa ajung in celalat capat al orasului.aceeasi rutina,aceeasi iesire tarzie,aceeasi terasa,oamenii neschimbati.si pe la 4 dimineata cheia in usa,nesomnul pana pe la 7,rasariul,tigarile.
azi a fost diferit.ne-am urcat in masina si ne-am dus cu privirile goale pana la baraj.un drum de 20 de minute.fara cuvinte,doar cu muzica si cu cate-o tigara.am fost cu raluca,ne-am calmat.am zambit si injurat cand n-am gasit locul unde vroiam sa oprim.
sunt tot mai atasata de drum.de plecari.de masini si oameni.nu-mi sta gandul acum decat la plecarea in cluj.e ciudat..inainte,cele doua ore jumate pana acolo,pareau o absurditate,un drum fara sfarsit,pareau chiar 12 ore.dar dupa cat am calatorit in ultima vreme,stiu ca nici nu ma voi ma urca bine in autobuz,ca voi fi deja acolo.
bagajul iar sta incins.
>dupa asta,pleaca ai mei de acasa,un weekend.le-am zis deja ca dau un party,asa privat.
>dupa ce vin ei,plecam la audio bullys.
>dupa ce ne intoarcem,incepe scoala si spun adio plecarilor.
ba nu,nu spun adio.incep pregatirile la cluj. un pas mai aproape de momentul in care voi fi nevoita sa le spun ""F*#K Off! I gotta make my own mistakes, you did"...".20 de ani...
asta ma emotioneaza cel mai tare.ca plec de tot.ca voi avea masina sub cur si noaptea ma voi urca in ea si voi pleca,cu gandul de a ma intoarce curand sau undeva intr-un viitor indepartat.asta am simtit si cand am stat la coada la politie ,asteptandu-mi permisul. asta simt de mult. asa am simtit si in noaptea de revelion.atunci stiam ca undeva,la jumatatea anului,voi privi in urma si voi zambi sarcastic in fata trecutului meu,pseudo-tragic.
nu stiu cui sa multumesc pentru tot binele,aparent sau nu,care pluteste acum in viata mea.
stiu ca trebuie sa multumesc adinei si ralucai.poate si lui Cristi,dar cu el,once again,sunt certata.
astept sa cedeze cine trebuie sa cedeze si abia apoi ii voi ,multumi si lui Cristi pentru bine.
pana atunci,coboara pe pamant,pentru ca-l invoc zilnic,batjocuritor.
stiu ca trebuie sa multumesc adinei si ralucai.poate si lui Cristi,dar cu el,once again,sunt certata.
astept sa cedeze cine trebuie sa cedeze si abia apoi ii voi ,multumi si lui Cristi pentru bine.
pana atunci,coboara pe pamant,pentru ca-l invoc zilnic,batjocuritor.
1 comments:
.oi iubim la tine,de la stanga la dreapta si de sus pana jos.
Trimiteți un comentariu