la scurt timp dupa ce-am calcat pragurile spre oras,ochii mi-au izbucnit in lacrimi.erau cu mult diferite fata de cele pe care dimineata mi le lipise de obraz,erau reci caci veneau din tot atatea luni geroase cate are polul nord.de fapt,chiar ma simteam intr-un pol nord,inghetat,al tuturor dezamagirilor sufletesti.toate.toate adunate acolo,unde eram eu..din nou.
ma intrebase daca-mi reflect iepurele alb in intruchiparea-i misterioasa.ma intrebase si-mi atinsese totodata,cea mai sensibila dintre corzi.fara ezitare,i-am aprobat intrebarea,pana la urma atat de retorica.normal ca-n ochi l-am vazut mereu pe iepure,acel iepure ce are sa ajunga odata in punctul in care keykeepurul casei tigancilor e acum.nu i-am zis ca mi-as dori in schimb,ca iepurele dupa care n-am incetat niciodat' s-alerg,s-ajunga ceva mai bun ca el,ceva in care sa nu citesc o serie de disfunctionalitati psihologice,cu subrol de instalare a temei in sufletu-mi estenuat de cautari in van.
ma intrebase daca-mi reflect iepurele alb in intruchiparea-i misterioasa.ma intrebase si-mi atinsese totodata,cea mai sensibila dintre corzi.fara ezitare,i-am aprobat intrebarea,pana la urma atat de retorica.normal ca-n ochi l-am vazut mereu pe iepure,acel iepure ce are sa ajunga odata in punctul in care keykeepurul casei tigancilor e acum.nu i-am zis ca mi-as dori in schimb,ca iepurele dupa care n-am incetat niciodat' s-alerg,s-ajunga ceva mai bun ca el,ceva in care sa nu citesc o serie de disfunctionalitati psihologice,cu subrol de instalare a temei in sufletu-mi estenuat de cautari in van.
pentru intaia oara insa,am inteles toate procesele pe care sufletul meu le facuse,in acea fractiune de secunda dintre momentul finalzarii intrebarii si raspunsul meu.le-am interpretat pe fieare-n parte,desi erau milioane.m-am desprins de tot,de toate si-am inghetat timpul.in acea fractiune,timpul a stat in loc,lasandu-mi un unic moment de gandire lucida.
si-n acel moment,am realizat ca bataia-n retragere e cea mai sanatoasa decizie.cea mai inteleapta,numeste-o tu cum vrei.in acel moment am stiut ca energia pe care sufletul meu o are,e mult prea mica,cateodata chiar insuficienta pentru operarea la parametri normali.ce bun ar fi avut sa-mi epuizez resursele intr-o imbarligatura a simturilor metafizice,intru obtinerea aceluiasi loc pe care-l detin cu succes,de ani buni,oricum, in viata iepurelui?
mi-am dat seama,vezi tu..in acea fractiune de secunda,mi-am dat seama ca nu mai are rost si,c-un regret apasator mi-am luat haina groasa pe mine.
***
zambeam desi simteam nevoia sa-mi descarc fustrarea,prin ochii obositi.
acasa am notat inca o experienta apasatoare in agenda.
0 comments:
Trimiteți un comentariu