la apus e intoarcerea

eram in drum spre casa,dar soarele apusese deja.plecarea-mi era deja amanata de cateva zile,iar inauntrul meu se nasteau tot felul de nevoi in stransa legaatura cu singuratatea.vroaiam sa beau singur un pahar de vin si,apoi sa meditez,inalcand astfel toate ritualurile premergatoare.vroiam sa dorm si sa fac o baie in saruri,sa-mi bandajel genunchiul de pe care zburase carnea la un moment dat,cu gratia unei balerine.vroiam sa fac multe si ,la acel post-apus eram de parere ca toate trebuiau indeplinite cu sfintenie,ca de an nou.
eram in drum spre casa,taiand linistea cartierului indepartat cu melodiile fredonate de buzele-mi inghetate,cand,uitandu-ma-n dreapta-mi ,am vazut orasul.distanta pana la casa mea nu putea parea mai mare niciodata,dar nevoia de a-mi indeplini ritualurle imi almenta pasul.mi-era frig ,caci afara temperatura-si atinsese minimul absolut.de aceea nu era nici aer de respirat si nici picior de om.poate ca nici nu era asa de frig,poate erau toti in centru,adoptand strazi si cafenele.nu mai stiu,caci mintea-mi era orium pe meleaguri mai calde.
tot mintea-mi fugea la cele patru zile pe care le petrecusem intr-un delir absolut,coborad si urand scari infinite,sorbin din vinuri colorate si aromate,nascand tigarete.

nu stiu cum s-a intamplat de m-am  trezit.imi amintesc ca eram pe drum,imaginandu-mi ritualul singuratic.
au trecut ore bune de-atunci,a mai trecut un an si multe pahare de vin.s-au fumat tigarete si doruri s-au aprins.
normalul s-a intors si-odata cu el si eu,in forta si captiva in misterul pe care are sa mi-l ofere anul,destinul,misticul din casa tigancilor.




it's been a long time since I've seen your smile.