a sunday smile.

soarele pare sa fie si el intr-o ambivalenta neastaptata azi,caci dupa zile incetosate precum mintea noastra-n fata semineul produs si vandut de supermarketuri abisale,dupa zile intregi de frig si ploaie marunta,dupa multe zile e griuri absurde,inca nu stie daca sa ramana sau nu,lucios,mandu pe cer.
si cerul e-albastru si curat,aerul e cald.privitul in gold spre nimcul unei zile placute de iarna,opreste timpul in loc iar cafeaua-mi naste stari si-amintiri atat de greu suprimate.
e-un moment al zilei aberant caci aberatii cromatice au si ele loc la randul lor in capat de univers.e un inceput al sfarsitului de weekend petrecut in boemitatea fumului de tigarete rulate cu finete din tutunul depozitat pe langa plicuri de vanilie.e o zi in care-am sa accentuez,cu fiecare ora trecuta,ideea rezistentei fara de Dor,de dorul nascut de fiecare data cand parasesc casa tigancilor,doar ca sa-mi asez trupul pe-un pat moale,dintr-o alta casa,cu alte tiganci pictate-n nuante de rosu si oranj,incarate de zorzoane colorate.
si totusi lumina calda-mi loveste gentil,ferestrele mici ,acoperite e perdele groase,vechi,lasand pe peretii roz o culoare a binelui.caci ce alta culoare poate sa aiba binele daca nu cea a galbenului palid si-a curubeului sintetic?
ce alta stare-ar putea crea intregul joc al luminii,daca nu una de bine confuz si trist,in strafundul esentei ei?
mi-s visele neclare iar tot e-a mai ramas in ele clar,sunt temeri si nelinisti venite din alte vieti.nu cele prin care-am trecut,nu cele spre care ma duc.din vieti paralele si-ntersetate cu-ale mele,din depozite emotionale sparte,scapate de sub controlo,fugitive si-adapotite-n subconstientul meu.

dar soarele pare sa renunte la ambivalenta-i neclara.ramane falnic pe cer,ajutandu-ma sa nasc alte stari,caci e satul si el sa-mi vada chipul macinat de viata ce merge voit si neboit ,mai departe.cafeaua nu-si pierde insa din incarcatura si-asa,nici prezentul,din halucinatii.