a fost linste.a fost linste multa,poate chiar mai multa decat ma asteptam sa fie si-afara nu ploua ,desi cerul era intenecat si sumbru.din orizont auzeam muzica.venea de peste tot si-era de-un misticism fantastic.imi doream ca cerul sa-si stoarca umezeala,sa lase pe pamant urme de speranta,de viata,de-o viata mai buna.
la un moment dat s-a intamplat.a plouat.garajele si-au schimbat culoarea si frunzele de pe copaci au inceput sa sclipeasca.imi fumam tigara pe balconul magic,din acel colt linistit de lume,uitandu-ma la orizontul facut din vanilie,din care muzica se revarsa gratioasa.tarziu mi-am dat seama,ca ea rasuna-n propria-mi minte si propria-mi minte-si dorea de fapt,orice altceva,numai liniste nu.
pe cand am stins tigara-n scrumiera odata verde,decolorata de timp si soare,am realizat ca muzica nu mai rasuna in ecouri cvasi-dureroase,de parca intreaga lume ar fi fost acaparata e dulcea si totusi,trista-mi existenta-mi interioara.
a fost nevoie de o sclipire ,ca ideea sa-mi fie inoculata,repetata si rasturnata-n obsesie,de propria-mi minte.m-am gandit la inceput un moment si-apoi mai multe si tot mai multe,la seara in care,poate ca universul s-a revoltat impotriva mea.
eram plina de mandrie pe atunci.ma gadila in talpi,pe la subsori,pe linia coastelor si-aveam universul intr-un bol e sticla ,mai maleabil decat legile fizicii il declarasera vreoata,in carti.vroiam sa se simta a 3-a roata la caruta,asa cum,de multe, prea multe ori ma simtisem eu.totusi,undeva inauntrul meu,vroiam sa stie ca tot ce faceam era un simplu gest de mandrie si ca,diminetile langa monstruletul blond,erau simpe iluzii,calmante naturale,endorfinice,pe care mi le prescrisesem intru uitarea lui.o vara,o toamna si-un sfarsit de iarna mai tarziu,ideea mi-a rasarit in capul gol de continut si plin de amintiri.poate ca egoul meu marit,supraoza de mandrie si sentimentul temporar de superioritate haotica,toate,toate mi-au distrus prezentul.poate ca in acea seara,in care si-a cerut pentru intaia-si ultima oara-iertare,am pierdut sansa.poate ca-n acea seara am avut o sansa,dar am luat-o ca pe-un lucru pe care-l meritam.
dar asta e o teorie,o idee obsesiva.
dar poate nu a fost deloc asa si lururile si-au respectat programul,demult stabilit de destin.
if I find my own way,how much will I find you?
intrebarea survine firesc la inceputul sfarsitului primaverii..cum poate sa fie fericit,sa-i fie existenta spirituala indeplinita,cand m-a lasat in urma?il va adesea ca pe-o mama,ce,dintr-o iluzie de moment,si-a abandonat copilul la portile maternitatii,construindu-si o alta viata,paralela,fericita.
0 comments:
Trimiteți un comentariu