afara miroase a vara.miroase a zile lenese si-a leneveala-n mijloc de zi,a limonada rece si-a nopti calde.
adesea ma gandesc ca linistea trebuie sa miroasa a strazile cartierului,batute noaptea,in cautarea nimicului boem,incatarea finala,desavarsita,a sufletului.linstea,in toata esenta ei,trebuie sa aiba intregul sentiment al pierderii vremii,pana la epuizarea trupului.
afara miroase a singuratate,a singuratate de mai si iunie,iulie si-apoi august,pana la implinirea somnului de vara,pana la incheierea tuturor viselor.afara mai miroase-a flori si-a ploaie,a lemn ud.si..si mai miroase a delir emotional,a handicat sufletesc,a blocaj sentimental.miroase a haos si-mi place.
am luat viteza de cum am ajuns pe strada-n panta.picioarele mi-au fost tarate cu viteza luminii pana in capatul lumii si-acolo m-am oprit,ca sa ascult absenta zgomotului.zana era in spatele meu,se misca gratios si radea de calatoria mea.ne-am plimbat pe linii albe continue,discontinue,amintindu-ne despre una din serile ce trecuse.serile noastre pierdute pe stazi,au mereu ceva amuzant in ele,caci fiecare pierdere inseamna mult fum inauntrul cutiei craniene,mult fum si multa confuzie.cateodata si pante abrupte si-urcari cu bucati din plamani,lasa-n urma,ca semn de carte,in cartea vietii noastre.
de cum am iesit din cabana,mirosul lemnului ud mi-a inundat narile.mi-am dat seama,ca,pentru intaia oara dupa o prea lunga vreme,aerul avea miros.intr-o lume fara-acest simt,inveti sa te bucuri de cele mai mici adieri,chiar de ele-aduc pe retina,toate filmele de-altadat'..fie ele bune,fie ele rele.
luna era si ea pe cer si-n universul nostru,ne-am lovit de singuratatea celor doi de sex opus,ce-si tarau trupul sub lumna ei cala.m-am uitat la silueta lor,realizand ca si ei cautau acelasi lucru ca noi.evadarea si poate parfmului verii.cautau liniste.evadare din realul cotidine.alergau cu pasi marunti de tot ce urmeaza sa fie,de de ce-a fost.probleme,responsablitati.e fascinant,cate lucruri poti avea in comun c-o mana de straini,si cat de putine cu cel ce-ti saruta trupul,centimetru cu centimetru.
m-am intors acasa,la cabana.mi-am amintit ca din toata seara mea,din esenta dulce de parfum,lipsea cel al caprifoiului.caprifoiul e cireasa de pe tortul nimicului delirant,in care,cu atata drag,imi place sa ma odihnesc.
0 comments:
Trimiteți un comentariu