mi-am petrecut o bună bucată din weekend,confruntând emoţii şi bucurii.hei,ştii cum e să amesteci îndrăgosteli copilăroase cu imagini mentale în care toată lumea dispare şi hainele s-azvârlesc pe pereţi frenetic,iar apoi,la scurt timp să adaugi adrenalin şi bucuria revederii,peste primul cocktail?
n-am ştiut nici eu.n-am făcut niciodată aluat din mai multe stări de bine.nu pe cale naturală şi nu într-un timp mai scurt decât limitele unei zile.
vara-mi prieşte şi statul acasă la fel.ştiam că are să-mi facă bine leneveala şi odihna şi nopţile cu răsărituri calde de pe balcon.ştiam că duminicile au să fie frumoase,cu mese în familie,dar nu-mi imaginam că familiei se mai poate alătura încă una,fără să fie întreruptă monotonia comfortabilă a binelui.
părăsind temporar marele oraş,familia de lilieci s-a oprit în culcuşul meu cald,pentru câteva ore de emoţie şi răsfăţ.sentimentele au fost vaste,căci m.am simtit din nou ca-n copilărie,avănd impresia că vizita e pentru părinţii mei şi nu pentru mine.sentmentele au fost din cele mai diferite,dar rezultatul amestecului lor mi-au lăsat un zâmbet dulce pe chip,spre dimineaţă,când memoria audiovizuală-mi era încă activă şi vocile şi chipurile încă se derulau prin minte.am realizat atunci,că deşi timpul trece cu viteza luminii,viitorul are să aducă odată şi-odată tot mai multe file de cărţi,secvenţe din filme,la care visăm cu toţii la un moment dat.adică,are să aducămai multe momente calde : familii multe la mese mari,zămbete de copii,plănsete de bebeluşi,feluri de măncare născând arome în bucătării încărcate de cafele şi ţigări neterminate în scrumiere.
după vizita liliecilor,am învăţat să privesc altfel vitorul,să încerc să-l prvesc în mare,ca fiind unul fericit,fără ţipete sufleteşti.
0 comments:
Trimiteți un comentariu