dimineaţa celei de-a treia zi din iulie.
după masa celei de-a treia zi,căci dimineaţa m-a prins trează,aşteptând soarele să apară de după norii cenuşii,plini de praf si scântei universale aduse de timp,în spaţiul ceresc.afară pare toamnă şi câteodata chiar iarnă.noaptea vântul bate răutăcios şi ziua,soarele nu mai umple casa de amor.or fi blesteme,blestemelor tuturor zilelor în care existenţa era topită de sutele de grade ale unui Pământ prea aproape de Soare.
alte existenţe în ceea ce par acum,alte lumi.
într-o zi,toate au să revină la normal.într-o zi am să-mi pierd minţile lipită de pământul uscat,clătindu-mi ochii in albastrul cerului.şi-mi voi arde pielea,înnegrind-o până-n tonuri de carbune,în baia de soare ce mă aşteaptă-n timpuri viitoare apropiate.şi dacă nu va fi aşa,atunci mă voi mulţumi cu albul nobil,cules din alte timpuri.
şi toamna are sa aducă alte lumi şi alte existenţe.şi toate au să se schimbe şi-ntr-un final sufletu-mi va fi epuizat,cautând din nou,zilele delirului odihnitor,de la-nceput de iulie.
0 comments:
Trimiteți un comentariu