Nu îmi trebuise mult să realizez că toţi Iepurii erau la fel.Cel nou parea a fi o copie a primul,iar toate cărările mentale pe care mă dusese de când îl cunoscusem,mă ţineau într-o stare de deja-vu.Constantă.În ziua în care-mi mânjise trei cuvinte,după multe clipe de linişte ,fiecare gând imi zburase la acea fiinţă fantastică după care alergasem fără încetare şi fără suflare,preţ de aproape şase milenii.Mi se părea incredibilă situaţia tensă în care trăiam , căci toata era fabricată în interiorul minţii mele ,iar mintea mea , cea bolnavă cu toate scenariile ei , scuza oboseala sufletului.Cuvintele îşi pierdeau înţelesul când încercam să le rostesc , aşa că nu exista vreun fel prin care să-mi descriu stările.
Atenţia mea se defocusase,dar totuşi,în ceaţa aceea găseam sufiecient timp şi spaţiu, să mulţumesc golului universului, că toată viaţa mea era până la urmă,uşoară.
Atenţia mea se defocusase,dar totuşi,în ceaţa aceea găseam sufiecient timp şi spaţiu, să mulţumesc golului universului, că toată viaţa mea era până la urmă,uşoară.
0 comments:
Trimiteți un comentariu