in momentul in care piesa incepu,parul i se ridicase pe maini si-un fior mai vechi,cunoscut si chiar aproape amic,ii trecu prin sira spinarii,scuturand-o din toate radacinle pe care picioarele si fundul ei,le intepase in scaun.din cand in cand isi amintea de ursturimea lasata pe piciore,in urme triunghiulare,liniare,punctiforme,maini-i-forme.pielea-i era inca umflata,de parca ar fi treut doar cateva minute.dar erau deja ore bune de cand plecase,erau ore bune si ea facea fata cu brio golului pe care il lasa-n urma,orice plecare a lui.zbura prin zepeline de plumb,mimand cuvinte cu coltul din dreapta al gurii,pentru ca-n cel opus is tinea strans,penultima tigara.traia un film,pe care-l vazuse pe ecrane,prin toate filmele americane,prin carti,in pasaje,pe scena-n teatru,prin boxe-n muzica.stia ca toate cele vazute,erau inspirate din viata si simti un regret adanc,cand realizase ca in lume erau milioane de suflete in situatia ei.realizase ca,lumea era un loc singur si trist si ca,existau mii de alte camere cu mii de alte paturi,in care mirosul cearceafurilor trasmirate-n rutina si arta amorului,ramasese suspendat in aer.
isi amintea din cand in cand,printre toate foile si pasajele pe care le studia,conversatii lasate-n noaptea ce trecuse,isi amintea entuziasmul cu care vorbea despre noua ei viata,despre alegerile facute,despre cum fusesera toate necesare.din cand in cand horoscopul repetat la telefon de mama ei,ii revenea-n minte si zambea profund,caci coincidenta era prea mare.
It was really, really good.
You made me happy every single day.
But now... I've got to go away!
abia cand plecase,putuse sa respire usurata.se simtea ca trezita dintr-un vis tesut in sentimente de vinovatie .vinovatie fata de propria-ai persoana,caci inca exista in ea acea persoana,lasa-n umbra.acea voce ce-i trezea stari melancolice,pe care toata lumea le astepta cu interes sa iasa la suprafata.dar gandul inceputului de saptamana,al plecarii acasa,al odihnei ii stergea din minte orice interes pe care-l starnea melancolia.se simtise prea bine si vroia sa se simta in continuare,la fel.muzica-i amintea de acel punct in viata ei,cand nu stia ca totul are sa se shimbe subit.ii amintea de toamne adolescentine,de paturi albe,in camere roz,copilaresti.ii amintea cu drag de tot ce fusese inainte de acel an,doar ca sa-si dea seama ca simtea,pentru prima oara-n atatia ani,la fel.
increzatoare si fericita de tot ce facea,chiar de o mare parte era la fel de complicata ca anii de dupa bariera.isi mai dorea o noapte,ca sa-si satisfaca mintea si trupul,sufletul si constiinta.mai avea nevoie de-o noapte ca sa poate revini,la inceput de saptamana,la normal.
0 comments:
Trimiteți un comentariu