entuziasm

partea cea mai importanta,nu e ca somnul isi redobandeste drepturile demult exilate..nu,nu.partea cea mai importanta e ca,pentru prima ora in ceva ani buni,gasesc pe buze un zambet plin de drag ,iar cand il sterg,scoarta entuziasmului le protejeaza.nu exista durerea craparii sau sarea dura,nu exista dimineti pline de motivatia falsa ce ma ridica altadata din pat.tot ce e exista e fustrarea aceea iminenta,cand observ cum timpul mi se scurge printre degete si tot din ce mi-as dori sa fac,devine aproape imposibil.

imposibilitatea mea nu s-a transformat inca intr-un handicap psihic,pentru ca "aproape" e mereu pe langa ea,"aproape"-mi ofera mereu 5 minute sa-mi gazduiesc toate ideile,in scrieri mici,pe foitele subtiri ale unei agende si mai mici.acele 5 minute-n care pun pauza si-mi ordonez orice gand si-orice idee.acele 5 minute-n care nu aud nimic pentru ca ma trasform in acel monstru perfectionist,ordonat.prea ordonat.

totul revine la normal,cand muzica-si reia ritmul si-atentia mea trebuie fie focalizata aspra unui singur subiect si razand,realizez ca alta data subiectul unic,ma deranja prin sufocarea pe care-o impunea.

sufocarea a disparut.oarecum.

entuziasmul a aparut.oarecum.din senin.

iar sentimentul ca pentru prima data invat(din) si ma bucur de alegerea facuta mai deunazi.