imi place sa ma plimb noaptea pe stradute incarcate de case.cartierul in care traiesc,imi ofera seara de seara ferestre luminate si franturi de pereti.imi place sa vad atarnate de tavan baldachine si esarfe,imi plac picturile vechi si ramele antice sprijinite cu grija de peretii batrani.lampi imbacsite de praf,din materiale fine si povesti si-acoperisuri ce-adapostesc carti din timpuri uitate.
si-afara ninge-n continuare,linstea e tulburata din cand in cand de sirene si masini grabite.dar toate-s departe si undeva si mai departe,mi-e somnul si-odihna si mi-s visele.cine-ar fi crezut ca-n momentul in care apele-n care-mi scald trupul,se vor linisti eu ma voi transforma in furtuna de pe mare?si stii,mai ascult cate-un Morissey sau cate-o melodie de la Smiths,cautand mereu sa-mi calmez ritmul cardiac,felul in care respir,sa-mi calmez starile si trupul.remarc mai mereu ca e in zadar,caci desi nu exista conexiuni si-asociatii prestabilite-n mintea-m bolnava,ele tot se creaza si mereu mereu mereu,m e r e u ma trezesc gandindu-ma la sentimentele sufocante,absolute in care ma trezesc in senin.
dramatic...bleak, funny vignettes about doomed relationships, lonely nightclubs, the burden of the past and the prison of the home.
vezi tu,nu e normal sa simt asa,nu din senin,nu in momente in care-ar trebui sa fiu fericita.n-ar trebui sa ma bucur in secret de libertatea temporara ce-mi cade la picioare.nu,nu,n-ar trebui sa fiu fericita de cele trei zile de singuratate-n care-am sa-mi umplu mintea cu fum si ganduri,direct din patul in care trupul va sta lipit si catatonic.
stiu ca nu e bine,stiu prea bine,caci am trecut de-o vreme de pragurile necunoasterii,in pragurile cunoasterii.e o etapa mare sa realizez de ce un lucru se intampla intampla intr-un fel sau altul.e un lucru mare,mintea..sufletul.
si mintea mea,e un univers paralel cu cel in care traiesc,caci intotdeauna de indata ce primesc cceea ce-mi imi doresc,pierd semnificatia si-explicatia din spatele fericirii ce ma bombarda,pana-n acel moment.
nu pot fi fericita.cred ca asta e cea logica explicatie.vreau acasa si acasa ma sufoc,vreau in marele oras si orasul mare ma deprima,vreau sa nu ma mai trezesc singura,dar patul meu e neincapator.vreau sa-mi sterg memorii din minte,dar stergerea lor m-ar dezumaniza.vreau sa fug in lume,dar lumea m-ar speria.
ma sufoc si nu-mi mai incap in piele,caci exista mereu,mereu un daca.
As I live and breathe
You have killed me
You have killed me
Yes I walk around somehow
But you have killed me
You have killed me
0 comments:
Trimiteți un comentariu