continuare (I)

pe cand sfarsitul se apropia,stiam ca fie trebuia sa fac un imens efort si sa depun un act de curaj suprem-ca ofranda,destinului meu.-fie trebuia sa-mi schimb orizontul cu 180 de grade,ceea ce ar fi insemnat automat un act de lasitate.n-am avut mult timp de gandit,caci la acea  vreme frica-mi inlocuia sangele din vene si sclipiri ciudate se aprindeau in sufletu-mi confuz.
eram inchisa-n casa printre carti si pagini rupte,luptandu-ma cu tot ceea ce constituie baza viitoarei mele vieti.primeam adesea mesaje de tip testfulger care ma faceau sa zambesc.cam pe-atunci am gandit ca sclipirile nu erau doar izbucniri alternative ale temerilor mele,ci simple si placute furnicaturi,din acelea pe care-un om normal le simte cand mintea-i bantuita benefic, de-o persoana.

nu mi-a luat mult timp sa realizez ca-n viata mea nu mai era,nu mai e loc de tabieturi batrane.caci in zadar am ales mereu calea batrana a timpului si-a parului putin grizonat-niciodata nu m-am ales cu ceva pozitiv,dar intotdeauna am invatat ca experienta de viata si-anii in plus,nu reprezinta decat nimicuri mizerabile,snobiste.
am lasat ceasca de ceai indian pe masa,la locul ei si-am decis ca e timpul sa plec,sa fug pentru o vreme,sa-mi clarific mintea si sufletul.dar timpul nu m-a mai asteptat si ca niciodata,s-a impus in luarea deciziilor mele.inainte sa-mi dau seama,luasem deja calea lasitatii,dar daca toate caile lase ar fi asa,absenta curajului in viata fiecaruia,ar duce lumea pa taramurile acelea pacifiste.

vorbesc de parca totul ar fi intr-un trecut indepartat,cand exact opusul are loc.micutul oras mi-a curatat mintea de tot raul aparent inexistent,infiltrat la fundatia sufletului meu.dorul s-a instalat cateva etaje mai sus si dragul odata cu el.astept sa ma intorc in marele oras,unde deja totul e schimbat si-unde diminetile nu ma vor mai gasi la fel de pustiita.dar nu,n-am uitat ca mi-e in continuare teama.o teama total opusa de cea cu care traiam pana cand sclipirile s-au aprins,la un miez de zi,dintr-o joaca,dintr-o gluma,dintr-o situatie bizara.

mi-e dor si mi-e drag si ma simt mai in viata ca niciodata,caci nu trebuie sa-mbatranesc inaintea timpului,nu mai am de ce sa m-ascund si tot ce fac e sa fiu fericita,ingorandu-mi trecutul si-alegerile si fantomele iepurelui alb.


Let the seasons begin - it rolls right on
Let the seasons begin - take the big game down

***