case-nsufletite.

ma intreb adesea,cate ferestre luminate sunt insufletite de propietari si cate sunt doar reflexii ale unor suflete ratacite-n marele oras?cate lumini ascund trupuri indragostite,cate spirite pictate pe pereti predefiniti?

ma intreb,cati suntem?cati stam?cati trecem prin cuiburi reci,refrigerate,incalzite,vopsite si-aranjate intru insufletirea temporara,la fel de temporara ca si sederea,pana-n momentul final al culcarii pe perna propriei locuinte?

ma intreb adesea,mergand pe strada,vizitand case,vizitand cuiburi.

in dimineti de iarna tarzie,precum cea in care tocmai m-am trezit,ma gandesc involuntar la toti cei ce-si aseaza ferestrele definitiv si la cei ce si le-ncalzesc ca apoi sa-si faca familii,sa-si creasca copii si sa se supuna ciclului vechi,al timpului,al vietii.

am fost cu cateva zeci de ore-n urma,intr-un cuib cald,proaspat refacut pentru un nou suflet,pentru o viata noua.

pentru un omulet,expresiv si inocent,ce-si innebuneste mama.un suflet de care sunt indragostita si-o sa tot fiu de acum incolo.azi micutul implineste o luna e cand a vazut intaia oara lumina,de cand Eli,mama lui,i-a auzit intaia oara tipatul.ii doresc o viata fericita,plina de oameni inteligenti si boemi,plina de impliniri.