Ma aflam intr-o incapere aproape goala ,cand melodia incepu din senin.Acea,aceeasi melodie ce altadat' ma trimitea cu gandul la iepurele alb,la veri calde,pline de vise si dorinte,la vise-n general.Surprinzator pentru mintea mea la acel moment si-n acea camera,fusese dorul si gandul ce-mi fugea intaia oara pe taramuri diametral opuse de cele halucinante,ale iepurilor ,pe care-mi placea sa alerg mai demult.Si mai surprinzatoare era lipsa vreunei asociatii dintre molodia cauzatoare de inmuierea sufletului si copilul bucalat,pentru care incepusem de-o vreme buna sa nutresc sentimente si stari,de care-mi era dor.Mintea si sufletu-mi valsau in exteriorul fiintei mele,pe ritmuri vechi,divine si eu nu reuseam sa gasesc vreo explicatie logica,stiintifica sau psihologica.
Dupa o vreme am mai incetat sa-mi explic fenomenul dorului si-am decis sa ma las purtata de tot ceea ce traiam la nivel emotional.Am decis sa ma bucur de ceea ce mi se oferea,caci nu stiam ultima oara cand avusesem parte de asa ceva.De fapt,nici macar nu tineam minte sa fi avut vreodata parte de dulcegariile pe care aparent le uram,dar dupa care tanjeam.
Ma indragostisem in trecut de multi oameni, de minti inteligente si bizare,de trupuri zvelte,de conexiuni simple intre ceea ce vedeam si ceea ce-mi aminteam.Niciodata insa,nu avusesem parte de stari atat de profunde,niciodata nu simtisem cu adevart nevoia sa-mi strig dorul,sa-mi strig dragul si sa-l scrijelesc pe toti peretii virtuali,prin sutele de mesaje trimise.
Si asta a fost ieri.
Si azi e la fel.
Doar ca durerea de cap ce-mi macina lobul temporal,ma impiedica sa ma misc din loc,caci orice clatineala marcheaza inca o intepatura.Dar in mijlocul durerii,in mijlocul durerii gasesc totusi imaginea copilului bucalat,gasesc sutele de inimioare pe care i le-as trimite,asemenea unei copile de clasa intai ce trimite arhicunoscutele si dragele biletele de dragoste,colegului ce-i zambeste frumos in timpul orelor.
Ma simt din nou copila de clasa intai,adolescenta indragostita pe care n-am cunoscut-o niciodata,ma simt plina de viata.Ma simt copila legaturii desi eu sunt cea nascuta mai din timp si trecerea subita de granitele impuse la un moment dat de inconstientul meu bolnav,ma amuza teribil.Ma incanta libertatea de care abuzez ca o nesimtita cand,exagerez cu dorul transmis.
Ma emotionez cand ma gandesc la diminetile ce au sa vina,la cafelele si tutunul matinal.
0 comments:
Trimiteți un comentariu