m-am tot gandit.

aseara mergeam spre casa.vroiam sa iau un taxi,dar lacomia si viciu m-a oprit la un chiosc sa-mi iau tigari.la rand statea un preten.am dat sa schimb doua-trei vorbe cu el si la un moment dat radeam amandoi cu pofta.randul era destul de mare.mi-a zis ceva,am inceput sa rad si mi-am intors capul spre strada.taxiul in care vroiam sa intru tocmai intrase intr-o masina.sunetul a fost ciudat.e ca si cum as fi asteptat toata viata sunetul,muzica asta.
prietenul meu ,saritor,a plecat repede sa ajute "victimele".eu am bufnit in ras.randul s-a spulberat si i-am zis vanzatoarei : "eh,macar nu mai trebuie sa stau la rand".mi-am cumparat tigarile.mi-am aprins o tigara si m-am dus sa vad ce s-a intamplat.nici macar cand am vazut masina n-am putut sa intru iin starea aceea de soc.taxiul era spar bine,adicapartea din fata a soferului era cumva bagata sub masina.masina in care intrase era putin avariata.in dreapta mama-si tinea fetitain brate.care fetita era sa se sufoce din cauza airbag-urilor.
iresponsabil,am spus.soferul,tata copilei tipa la taximetrist.taximetristul nu gresise cu nimic.seferul ,tatal copilei,tocmai vroia sa intoarca pe linie dubla continua masina.intrase pe sens contrar.taximetristul nu a apucat sa puna frana si s-aizbit.el era calm.tipa din masina(care puteam fi eu) era calma,tatal iresponsabil baga si scotea din pizda pe toata lumea.
m-am tot gandit azi noapte la sunetul acela si la cat de neclintita am fost eu.
ce fel de om pot fi,daca sunetul acela puternic m-a facut sa rad,apoi sa-mi iau tigari,si apoi sa mai am si tupeu sa zic "macar nu mai trebuie sa stau la rand"?
eram mai mult emotionata ca vazusem accidentul,decat sa fiu ingrijorata ca cineva putea muri.
si asta a fost picatura care a umplut paharul.au murit oameni importanti in viata mea,a familiei mele si nicodata n-am fost in stare sa plang.au fost catastrofe naturale care-au distrus vieti,gospodarii si n-am fost miscata,decat plina de sarcasm.au fost atacati americanii,si-am fost plina de bucurie.au murit in irak soldati si n-am fost in stare sa zic decat "asa le-a trebuit".
dar pentru toate cacaturile.pentru certuri,pentru gelozia mea,pentru lipsa de inspiratie,pentru ca nu pot sa invat codul rutier,pentru ca fumez prea mult si pentru ca ma streseaza vecinul de la 3 cu masina lui de gaurit sunt in stare sa plang,sa ma transpun din sarcasm si veselie intr-o epava deprimata.

ce fel de om sunt?

abisuri

Cand esti nefericit,cred ca orice pe lumea asta-cititul,mancatul,dormitul-,totul,are ceva adanc ingropat undeva inauntru,care pur si simplu te face si mai nefericit.


Fericirea e un abis.Si lumea se teme de alunecarea aceea in gol,de tunelul magic in care nu ai de ce sa te prinzi,in care plutesti,in care corpul ti se descompune in mii de bucati.E atat de nedureros,incat ai impresia ca tocmai ai fumat cel mai mare joint din lume.
Stabilitatea=nefericirea.Da,pe oricine as intreba,daca l-as opri pe strada,mi-ar zice ca a sta cu picioarele pe pamant,a avea pereti si bare de sustinere e de 1000 de ori mai bine decat a te arunca in gol.
Asadar,in care din cele doua categorii ma integrez?Sa fie categoria celor carora le e teama,sau a celor corora stabilitatea reprzinta un mod de viata sigur,banal,monoton?
nu.nu.nu.NU!
nu ma incadrez nicaieri.
sunt cu un picior in abis si cu celalat pe pamant.Si intinderea asta a muschilor,ma dore.Nu e chiar usor sa oscilezi intre a fi supt cu totul de vacumul abisului si sa fi tras inapoi de magnetul pamantului.
Ca sa ma pot arunca in abis as avea nevoie sa-l am in fata mea,pe el, si sa-l imping,de la spate.Sa-i dau un branci.Sa fiu sigura ca e acolo,ca sa ma pot arunca si eu.
Am putea pluti.Am putea sa ardem ,sa facem scrum,sa ne tinem de mana,sa ne infigem unul intr-altul,sa ne departam,dar tot abisul sa ne aduce impreuna.Asta pentru ca ,in acea cadere libera am fi doar noi,doi.Ar fi abisul meu si al lui.Atat de simplu de conceput.
Eu nu vreau sa stau pe pamant,nici macar cu jumatate de trup,si nu ar fi neaparat din cauza durerii fizice.Dar,la fel cum scrie in citat,subconstientul te duce in partile mici ale sufletului unde sunt mii si mii de elemente care te fac nefericit.Am fost nefericita ,in tren cand citeam acel pasaj.In acea clipa realizam ca cititul nu mai e o placere,ci o durere.Patru cuie batute in palme,ca sa tin stabil acea carte in mana.Si mancatul patru cuie in stomac si-n picioare ca sa-mi pot mentine echilibrul pe suprafata rea si aspra a pamantului.
Dormitul vine rar si cand vine ,visele mele-l intalnesc mereu.
Nu e nici decum usor.Sunt atat de multe lucuri banale,prezente aici inca de la inceputul universului,care dor.Doare si gustul apei,noaptea.Si cafeaua care nu are nicio aroma ,daca nu e facuta de el.
Si pe masura ce-mi scriu gandurile,realizez ca de fapt nu vreau sa ma arunc in abis.Nu din cauza fricii si nici a stabilitatii.E un joc.Oscilarea aceasta ma face sa ma simt in viata.E durerea,gelozia,nervii,gandurile.Si apoi vine fericirea,rar,dar multa.Vin strangerile in brate,saruturile,amorul-sau ceva asemanator lui-.
Ma vaiet prea mult.Sunt fericita pana in limitele bunului simt si-mi ascund temerile,cand ii vorbesc.Daca nu le-as ascunde,daca nu as selecta,m-as condamna de tot pe pamant si mi-as lua ramas bun de la abis.

23:52

How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.

n-am destule cuvinte sa spun ce simt acum.un poet ,cel mai probabil,ar reusi sa scrie cele mai frumoase versuri,daca ar intra,ca o fantoma in sufletul meu si ar afla,cata emotie,cat drag si dor s-a declansat in momentul in care,in intunericul caamerei,printre fumul des al tigarilor stinse si aprinse ,s-a vazut o lumina,cu un mesaj ,pe care nu ma asteptam sa-l primesc ,pentru ca ma asteptam sa-l trimit eu prima : wish you were here.
in zilele care au trecut,de cand a plecat sa-si sature pofta de mare,de sare de nisip auriu,mi-am tot repetat :maine am sa-i trimit mesaj si am sa-i zic : mi-e dor de tine.
timpul si spatiul,el care e identifiat in persoana mea,mi-a furat gandul si l-a transpus in ceea ce doream,visam (la propiu,am visat zilele acestea) sa aud,sa vad...
dorul lui pentru mine,sau macar dorinta de a-mi transmite mie fericire,sau macar liniste.

si acum sunt,fericita,linistita,emotionata,cu lacrimi in ochi.numai pt.ca am primit patru litere :wywh.

baimis-afacutdordetoatalumea.

We'll always be best friends
Something between you and me
Tell me why
I can't find satisfaction somewhere else
Not good enough
Or am I way too bad


bine.dorul meu a pornit de fapt de la nerabdarea pe care si eu si cati am avut-o toata ziua.azi trebuia sa ajunga sandrita in romania.si noi am banuit sa o sa treaca prin carei.caz in care catalina m-ar fi sunat.daca ar fi venit direct in nagybánya eu as fi sunat-o pe ea.am ramas amandoua cu buza umflata si ne-am compatimit una pe cealalta,facandu-ne planurile pentru vinerea viitoare,cand mergem cu cortu in suncuius.
frate,planuri.eu in 17 trebuie sa asist la cina de ziua lui taicamiu.mama a stabilit.in 17 e ziua lui si trebuie petrecuta in familie.mama stabileste multe.18,19,20 ei isi vor petrece zilele(pt. ca mama nu rateaza ocazia in nicun an sa-si sarbatoreasca si ea ziua alaturi de cea a tatei.in plus asa primesc cadouri separate si cadouri comune) ,vor sarbatori cu toata firma (care e un fel de familia mea,dar mai dezvoltata) la "conac".Ok eu in 17,la 10 jumate seara am tren catre satu mare.am sa strang din cur sa fie gata totul la 9 jumate.(ah nu ca as sta departe de gara,dar vreau sa fie totul pus perfect la punct).
daca ar fi dupa mine,mi-as lua cortul si m-as duce maine.undeva sus pe-un munte.doar eu.asa sa ating acel "zen" al fericirii mintale de care Faust era atat de atasat.
dupa toate planurile si emotiile comune cu -virgula- catalina,m-a sunat florin.protectorul meu din vama.doamne,cat am ras.omul e genial.a fost,va fi si va ramane asa.nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca e un om bun si nici nu mi-a trebuit mult ca sa stiu ca imi va fi un prieten care la nevoie va fi mereu alaturi.
azi,vorbind cu el,mi-am amintit de doi din copii lui.de cum am avut grija de ei.
asa m-a luat un dor...
apoi dorul de baza.de el .am auzit la tv ca a fost furtuna in constanta.si am inceput sa ma isterizez.m-am calmat.nu l-am sunat.pentru ca zilele pe care le petrece la mare trebuie sa fie fara mine.ma rog,majoritatea zilelor sunt fara mine,dar totusi....tind sa cred ca sunt cu mine in capul lui.sau cel putin cu vocea mea agasanta care-i tipa pe-acolo.
mi-e mie dor si o tin pentru mine.sau ii mai zic lui florin,care oricum stia si la mare ca mie mi-era dor de acel el din viata mea.stia atunci cand brusc ma opream din ras si-mi dadeau lacrimile.sau ii mai zic madalinei ca mi-e dor de el dar ea trece de subiect repede si ma ia cu povestile ei,despre cum o sa si-o traga cu ala,sau alalalt sau ala de langa alalalt si apoi o sa se gandeasca la prietenul ei.
ooook.e la fel de multa informatie pt mine ,chestia asta cu trasu',ca si cum m-as uita la un film porno cu mama.
apoi .apoi nu mai e nimic.nu mai am tigari.n-am decat cafea.mi-am luat ness.ca am zis ca na,ar trebui sa invat sa fac si eu cafea buna.
cand mergem cu cortul imi iau cafea la doza.am vazut in real si mi s-a parut atragatoare.ca si berea,la doza,e mai de gasca.
invat codul rutier.tata a inceput deja cu asta.si futui,eu tot zicand ca vreau trabant,imi cumpara unul.dar nu vreau trabant!vrea masina lui.si asa fratemiu io da pe-a lui,si el isi cumpara alta.pe bune.bondarul lui taicamiu mi s-ar potrivi.plus ca are nume numai bun pentru personalitatea mea "fiesta'.

DUUUUR DURRR DUUUURRRR!!!!

gata.ma retrag.mi-au pornit torrentele.
ah da,si...n-am terminat Turnul Sinucigasilor.De fapt de cand am ajuns in oras,n-am citit decat doua randuri.sandra,probabil si tu ai sa razi de mine.dar nu vreau sa o termin.am ajuns in acel punct al cartii de unde pot sa-mi imaginez un alt sfarsit decat cel asteptat.si nu vreau sa se sfarseasca ok....adica de ce sa se numeasca "turnul SINUCIGASILOR",daca nu se sinucid.ar fi stupid.la mine in cap s-au aruncat in primele 40 de pagini toti.de sus de pe turn.ar fi mai incitant.de ce ei 4 sa nu se mai arunce.atunci ar trebui sa se schimbe numele cartii si al turnului in "turnul razganditilor".
m-am ofticat.in van....