m-am tot gandit.

aseara mergeam spre casa.vroiam sa iau un taxi,dar lacomia si viciu m-a oprit la un chiosc sa-mi iau tigari.la rand statea un preten.am dat sa schimb doua-trei vorbe cu el si la un moment dat radeam amandoi cu pofta.randul era destul de mare.mi-a zis ceva,am inceput sa rad si mi-am intors capul spre strada.taxiul in care vroiam sa intru tocmai intrase intr-o masina.sunetul a fost ciudat.e ca si cum as fi asteptat toata viata sunetul,muzica asta.
prietenul meu ,saritor,a plecat repede sa ajute "victimele".eu am bufnit in ras.randul s-a spulberat si i-am zis vanzatoarei : "eh,macar nu mai trebuie sa stau la rand".mi-am cumparat tigarile.mi-am aprins o tigara si m-am dus sa vad ce s-a intamplat.nici macar cand am vazut masina n-am putut sa intru iin starea aceea de soc.taxiul era spar bine,adicapartea din fata a soferului era cumva bagata sub masina.masina in care intrase era putin avariata.in dreapta mama-si tinea fetitain brate.care fetita era sa se sufoce din cauza airbag-urilor.
iresponsabil,am spus.soferul,tata copilei tipa la taximetrist.taximetristul nu gresise cu nimic.seferul ,tatal copilei,tocmai vroia sa intoarca pe linie dubla continua masina.intrase pe sens contrar.taximetristul nu a apucat sa puna frana si s-aizbit.el era calm.tipa din masina(care puteam fi eu) era calma,tatal iresponsabil baga si scotea din pizda pe toata lumea.
m-am tot gandit azi noapte la sunetul acela si la cat de neclintita am fost eu.
ce fel de om pot fi,daca sunetul acela puternic m-a facut sa rad,apoi sa-mi iau tigari,si apoi sa mai am si tupeu sa zic "macar nu mai trebuie sa stau la rand"?
eram mai mult emotionata ca vazusem accidentul,decat sa fiu ingrijorata ca cineva putea muri.
si asta a fost picatura care a umplut paharul.au murit oameni importanti in viata mea,a familiei mele si nicodata n-am fost in stare sa plang.au fost catastrofe naturale care-au distrus vieti,gospodarii si n-am fost miscata,decat plina de sarcasm.au fost atacati americanii,si-am fost plina de bucurie.au murit in irak soldati si n-am fost in stare sa zic decat "asa le-a trebuit".
dar pentru toate cacaturile.pentru certuri,pentru gelozia mea,pentru lipsa de inspiratie,pentru ca nu pot sa invat codul rutier,pentru ca fumez prea mult si pentru ca ma streseaza vecinul de la 3 cu masina lui de gaurit sunt in stare sa plang,sa ma transpun din sarcasm si veselie intr-o epava deprimata.

ce fel de om sunt?