fabricam dezastre.

in trupuri diferite,cantam odate simfonii ale placerii.

cream ceva nou,cream dragoste.

cream mai mult decat dragoste,cream intimitate.

azi am retrait,pe o straduta slab luminata,amintirea unei ere ,demult apuse.
dupa aproximativ trei ore de privit viata...

in randul 18,pe primul scaun,frumos tapitat cu catifea rosie,am stat nemiscata.

putea fi randul 6,unde pe la mijlocul actului,actorul devenea parte din public.putem fi persoana de langa lumina.dar nu am fost.

mi-am amintit!am fost si eu odata actrita in rolul principal al vietii mele,dar l-am pierdut cand mi-am uitat replicile.pardon!nici macar nu am citit scenariul,cum sa mai afirm ca am uitat replicile?

acasa,din nou acasa,privesc cartierul adormit de la balcon,imi aprind o tigara,pe care uit sa o fumez,si ascult un cantec ce-mi aminteste de sufletul meu de artista,pierduta in societatea rapida,in care timpul se scurge tot mai repede,in salar si-n cutii rosii de ciocolata.

am fabricat dezastre in ultimul timp,m-am jucat mult,mult prea mult cu destinul meu,am fugit de el,dar acum ,azi,de putin timp,am aflat ca pot sa iau in plin,sa-l recuceresc,sa uit c-am gresit,sa ma intorc la ce am fost,dar cu mintea de acum,coapta,rupta de sperante si vise,dar lipita de realitatea frumos decorata.

cand cortina la piesa mea de teatru se va lasa si toti spectatorii mei vor pleca incantati din sala,voi stii ca s-a meritat sa semnez pactul.

theme song : Travis - Love will come through.

o alta zi.

dimineata,am iesit cu 10 minute inainte de 8 fix de-acasa.imi venea sa plang,afara ningea puternic..mi-era frig.

am stat dupa autobus vreo 20 de minute,pe-o melodie pusa pe repeat,pe-un vant puternic,intr-o statia de autobus plina de batrani.am vrut sa iau un taxi,dar mai aveam 20 de mii.in autobus,am atipit pe ultimul scaun din spatele autobusului.m-am trezit la al 3-lea semafor din centru.speram ca macar in centru sa nu ninga.

in capul meu,melodia isi schimbase versurile.pe buzele mele se citea "global warming,global warning".

la 14,mi-am scos cheile,m-am uitat la busola (de la armata romana) si am analizat.

la nord,cerul era negru.fulgera si tuna.la sud era soare.la est ploua.inspre vest ningea.toate pe o raza de aproximativ 3 km.

pe cer,norii se scurgeau,si din cand in cand,vantul puternic facea cate-o fereastra,ca sa nu-mi pierd imaginea cerului albastru.

azi am semnat si petetia pentru oprirea taierii copacilor in oras.

spre seara mi-am revenit.mi-e somn,dar senzatia ciudata de rau general,se pare ca a trecut.poate e doar linistea dinaintea furtunii.sau cea de dupa.

am avut jumate de ora pentru mine.mi-am facut unghiile.:) ma simt bine.

maine-mi iau o carte de la biblioteca.maine sunt libera.

azi am luat bilete la teatru.cred ca in weekend aceasta imi va fi singura iesire.

vreau sa dorm si sa citesc.oricat de tocilar suna,vreau sa ma duc pe alte lumi,scrise si citite deja.

azi am ajuns acasa cu 200 de mii.

worst episode ever.

sunt sigura ca au fost si episoade mai rele.dar la fel de sigura sunt ca astazi a fost unul foarte rau.

in primul rand n-am dormit azi noapte si daca am dormit,a fost cu ochii deschisi.

m-am trezit nervoasa,cu durere de dinti incredibila,cu nevoie de a fugi undeva departe.

am avut 800 de mii dimineata la mine,mi-as fi putut lua un bilet catre oricare alt loc decat centrul orasului.

vreau sa spun,sunt in mijlocul unei crize de nervi,sau cum o numeste americanu' "breakdown".

pe langa faptul ca sunt epuizata fizic(unghiile mi se rup,degete sunt pline de taieturi de carton si picioarele ma dor de la vremea rece si schimbatoare) din psihicul meu se desprind zilnic bucati uriase ,care par a nu se mai intoarce.

singura mea grija e jobul,de care sunt dependenta.rectific,sunt dependenta de cacatul de salar pe care nu-l primesc la timp si care nu-mi satusface nevoiele.mi-e frica sa nu gresesc,mi-e scarba si sila sa vorbesc cu seful meu si printre singurele motive pentru care mai stau la firma se gaseste fratemeu.toata firma e un fel de imperiu "cosa nostra" unde toata lumea are cate-o legatura de sange.greseala mea a fost sa-l las pe fratemiu sa ma ajute sa nu fiu "executata" saptamana trecuta(cand as fi fost executata din vina unui email,neprimit la timp).

am ajuns azi acasa la 9 jumate,cu 20 de mii in buzunar.

in mijlocul camerei mele, am inceput sa plang si cand mi-am vazut reflexia in oglinda,am zis "uite-l pe joker".

in bag PooL4.

vreau sa ma arunc de pe-un bloc,cat mai curand.

napalm brain

auzi,te te-ai mai gandit asa...?

eu da.de fapt...eu nici n-am incetat,desi acea parte frumoasa din mine a disparut.

poata ca da,m-am schimbat.simt eu ca m-am schimbat,o simt dimineata cand imi beau cafeaua pe fuga si fumez jumatate de pachet de tigari.cand imi deschid sertarele si vorbesc cu imbracamintea de vara.atunci simt cel mai tare,simt ca innebunesc de tot,pentru ca ma gandesc la soarele dulce si lenes,la apa sarata de mare,la soseaua intinsa si fierbinte.ma gandesc la cum as putea sa redevin ce-am fost,iar apoi imi fac planuri de vitor.ma gandesc ca dupa ce se schimba ora,o sa simt venirea verii,o sa simt vantul imaginar de primavara si probabil o sa port iar fustele lugi si margelele colorate,peste care s-a asezat praful.

stii,ma mai gandesc la cat de fericita am fost,la cat de satula de lucru sunt acum,la cum as vrea sa fug intr-o zi atat de departe incat nici lumina sa nu ma mai gaseasca.

vreau ceva nou,dar noul pentru mine ar fi o doza din fericirea aceea de care eram dependenta altadata.

ma gandesc eu la multe,in putinul timp pe care-l am...

de curand am iesit dintr-o alta perioada de depresie si insomnie,dar stii tu cel mai bine ca perioadele se repeta.sunt momente in care singura scapare e sa-mi infig chestii ascutite sub piele.

imi place sa simt durerea fizica,pentru ca e infinit mai mica decat cea pe care o ascund in suflet.

si stii,perioadele in care zambesc,in care chiar zambesc sunt putine si scurte,chiar dupa cele de suferinta.

in capul meu se duc razboaie,in suflet lupte si tot ce-mi ramane de spus e ca-mi place sa ma infig in aceste stari.e bine,in toata neputinta mea de a face ceva mai mult pentru mine.

mi-e dor de tine,si de tine si de tine si ma amuz cum,chiar pot sa fiu asa.

apoi...apoi nimic.caut sa dorm,dar somnul meu s-ar putea intinde peste multe anotimpuri.

timpul nu-mi permite.si e ciudat,nu cred in timp,cred in evenimente.evenimentele dau nastere timpului si nu invers.

vrei sa ma intrebi de ce port ceasul pe mana stanga?

nu stiu.nici macar nu merge bine.imi plce ca e negru,ca l-am primit de la fratele meu si mai ales ca e CK.(probabil singura marca care ma atrage cu adevarat)

in fne,n-am ce sa-ti mai zic.mi-e somn si nu prea,ma dor dintii,sunt la a 4 tigara in ultimele 20 de minute si la al 2-lea litru de cola pe ziua de azi.

nopate buna :)