electric everything.

I dont dream. (ice cream.) I scream so much.

You know what I mean. this electric stream.

And my tears in league with the wires

And energy and my machine.

This is my beautiful dream.

Im hurting no one. hurting no one.

nu stiu exact ce se intampla,cum se intampla si mai ales de ce.am tot felul de revelatii si ganduri pozitive,de care duceam lipsa altadata.parca si intreaga mea idee de plictiseala si apatie a disparut,undeva in ultimele zile,care-au fost asemanatore cu cele ale unei veri tarzii.

mult soare,multa caldura,maieuri si margele colorate,cafele lungi cu mult lapte,dimineti tarzii petrecute pe balcon,in asteptarea soarelui.intalniri cu prieteni,intalniri cu oameni noi,asteptari si planificari,poze reusite,retusate,machiate ca-ntr-un catalog,modele ce-si asteapta randul si-un progam incarcat.bomboanele rosii,cu gust dulceag si interior alb.efect delirant si logoree,idei bune.somn foarte putin.

se anunta o greva.una japoneza.apoi una de avertisment ce ma va face sa-mi pierd doua ore,in cafenea,ca sa ma intorc la ce-a de-a 7 .si-apoi o saptamana.poate doua,poate trei.sau poate doar un weekend prelungit.jumatate din trupul meu striga innebunit un mare "NU" adica "nu in ultimul meu an,nu intr-a 12-a cand nu vreau sa intarziu cu nico zi plecarea mea.nu profesori si mai nevrotici pentru ca sunt si asa in urma cu materia".si-apoi imi zic "e bine,sa fie greva.,sa fie o saptamana.m-as odihni si-as sta mai mult in cluj.as apuca sa-mi cumpar haine,sa fac poze,sa -mi termin o parte din luuungile povesti cu adina.sa ma intalnesc cu diferiti oameni si prieteni,sa ies,sa beau,sa ma distrez."

sunt confuza.

am vizitat azi niste oameni foarte foarte faini.hairstylisti.i-am cunoscut cu jutorul adinei.si cred ca-s printre putinii oameni cu care-am reust sa socializez,sa discut serios si sa fiu draguta.probabil si pentru ca-mi plac,pentru ca au acel je ne sais quoi..

am simtit cum sufletul meu creste si devine fericit ,in timp ce pe fata mea zambetul era tot mai evident.am fumat o tigara,am glumit si le-am facut poze.ne-am uitat prin reviste cu tatuaje si-am discutat cam ce urmeaza sa-mi fac.apoi am aflat ca sunt un trendsetter.my electric / techno blue hair color se va lansa pe 16 noiembrie ,oficial in lume.niste hairstylisti s-au hotarat ca pentru 2009 culorile electrice, merg foarte bine.eu stiam asta,de cativa ani.

• maine e vineri.ceasul imi suna la 5:30. am ore de la 7,probabil ca am sa iau un taxi.probabil ca am sa beau un litru de cafea.am de facut o mie de lucruri maine.am si-o invitatie la lansarea noului Mercedes Benz.n-am cum sa ajung desi mi-ar fi placut sa fac niste poze.
  
• sambata e ziua copilului meu,Maria.si-o sa fiu acolo,cu tunul dupa mine.i-am promis de ziua ei poze speciale.
  
• nu-mi place aproape deloc lista de invitati.salvarea mea e perechea minune Andrada si Norbi.sunt adorabili si nu stiu de ce cred ca o mare parte din poze va fi cu ei.Cu el deja stiu ce discutii voi avea :samurai si masini de teren si tatuaje si cu ea stiu ca voi planifica o sedinta foto,putin mai profi.
  

ehh,not so bizi schedule ,dar ciudat.

un lucru ciudat ma tulbura,trebuie sa ma gandesc la el destul de mult.de fapt,se va rezolva intr-o vreme,cam totul..probabil in bine sau in probabil in rau.nici eu nu stiu.

dar sunt calma.si asta e bine.

acid bear

I need sugar

I need a little water of sugar

I get thoughts about you

And the night wants me like a little lost child

Locked in the safe place

Looking out the window

The dark move fast pass the window

The dark on the other side of the locked door

am parte de niste zile ciudate,dar pline de zambet si-un soare imaginar care straluceste foarte,foarte tare.pe de o parte mi-am inceput saptamana cu niste discutii matinale,cu un omulet care e oarecum ca mine.am invatat niste lucruri faine de la el,in jumatatea de ora in care am vorbit si mi-a spus niste vorbe de duh la care-am tot reflectat in putinul meu timp liber.

pe de alta parte,am descoperit ca oamenii speciali sunt foarte bine camuflati,dar cu putina atentie ii gasesti.si-asa am gasit un alt omulet special cu care-as vorbi zi si noapte,non stop,una-ntruna,fara oprire,etc.ma face sa rad,sa zambesc,sa gandesc pozitiv.desi aberam mult,vorbim si serios.de aici si soarele meu imaginar,care tot straluceste.

punctul in care ma aflu acum reprezinta un mare salt al vietii mele.e un punct in care reusesc sa fiu optimista de la ora 6:30 si pana noaptea tarziu cand incerc sa adorm.incet incet imi vine si inspiratia,desi trebuie sa recunosc ca locul meu zen e tot minunata cafenea,Granitta,unde ma pierd printre pozele de pe pereti,ritmurile Gotan Project si cafeaua minunata cu lapte.

nu chiar toate sunt bune.vreau din tot sufletul meu sa ajung pe 7 noiembrie,in Bucuresti la Underworld.tata a incercat ani de zile sa-mi deschida ochii in legatura cu muzica lor,pentru ca si el o iubeste.ani de zile am refuzat-o pentru ca asociam totul cu ideea de om trecut de prima tinerete care ar da timpul inapoi,oricand,oricum,oriundemi-a trebuit sa ma maturizez putin ca sa ajung la concluzia ca nu e deloc asa,ca Underworld sunt genial,ca muzica lor e dincolo de divinitate.si-acum vin in romania si eu nu pot sa merg,cu tot suportul financiar pe care mi l-ar oferi taicameu,nu pot sa ajung.dumnezeu stie cum suspin cand vad reclama la tv sau intru pe cate-un site unde din senin incepe Born Slippy.

poate-i vad la anu,in Ungaria sau in alta tara minune in care voi putea sa merg.

e ultimul mare,mare,mare,MARE eveniment pe care-l mai pierd.

o.d.

Is like licking honey off a knife

supradoza de amintiri si zambete,presarate cu putina tristete.

pentru mine,au fost cateva zile reusite ce mi-au dat un impuls puternic sa mai trag de timp,sa-l fac sa treaca mai repede,sa-l umplu pana la refuz de lucruri,de poze,de teste,de compuneri si traduceri,de manipulari foto si de luuungi convesatii cu diferiti oameni dragi.

am retrait cu adina o parte din acel trecut-nu-departe-de-prezent care ne amuza,acum,care odata facea parte din normalul nostru si care acum revine sa ne puna pe ganduri,pe visat,pe sperat.

e ciudat cum intreg patratul nostru magic a devenit o figura geometrica cat se poate de ciudata si normala in acelasi timp.eu si cealalta latura a patratului,am gasit linistea,pe care o doream cu tot sufletul nostru.ne-am linistit,ne-am vazut de ale noastre,dupa multe greseli,depresii,confuzii.si celelalte doua parti ale patratului au revenit la jocul acela cu miros de dragoste adolescentina,si gust de amor de oameni mari.au revenit la "da sau nu" ,un concurs al destinului care mai mult incurca decat ajuta.si de data asta,i-a ajutat,dar mai mult ca sigur i-au si pus pe ganduri confuze,difuze,abstracte,cubiste,realiste.

stiu ca azi destinul i-a dat ei un mare subiect,bun de reflectat.si ce daca s-a lasat cu sange si pansamente,frig si o viitoare raceala?au fost ei,pe paduri,in micutul samurai,inconjurati de noroi plin de emotie.

si eu am zambit cand am auzit toate.cand am analizat situatia fiecaruia,cand cu ea ne-am amintit toate deciziile luate pe moment care-au avut consecinta prezentul, atat de aproape de momentul 0..mmm,momentul 0,ziua aceea din an cand dam inapoi contoarele,cand incepem de la inceput cu ganduri noi legate de trecut,cu planuri cu sau fara viitor,cu un mare ghimpe in suflet.

ma gandesc cu putina ironie la un alt moment ciudat al anului,noaptea in care dam ceasul inapoi.avem o ora in care putem sa traim de doua ori acelasi lucru cu marea sansa sa-l repetam,sa-l schimbam,sa-l facem mai bun sau mai rau.si culmea,niciodata nu repetam momentul.

planul meu pentru anul viitor e sa provoc deja vu-ul.ca o sa fiu singura sau langa cineva,vreau fiecare moment sa-l repet.sa-l schimb si-apoi sa privesc ca o opera de arta ,consecintele.

in fine.

ma astepta o noua saptmana,plina de tutun si cafea,teste si traduceri romano-franceze-francezo-romane,suc de portocale si lamaie.plina de poze si incercari de-a pune la punct un mini portofoliu.timpul e tot mai comprimat,momentul zero se apropie tot mai mult si odata cu el pulsul se agraveaza,devine significant mai rapid.somnul tot mai putin si ora de la 4 la 5 de neschimbat.

si cand seara se lasa si-n program imi scrie pauza,am putin timp sa zambesc..pentru ca am aflat ca oamenii speciali inca exista,sunt adevarti si meritatoate atentia pe care o pot oferi.

waiting.

tot astept sa se intample ceva,iesit din sfera normalului insa... nimic !

astept sa vina dimineata ca sa-mi beau cafeua la rasarit de soare,astept sa fie dupa masa ca sa ma intorc acasa,astept sa fie seara ca sa ma trantesc in pat si tot asa.e cel mai vicios cerc posibil.e rutina,monotonia care-mi mananca toate puterile.

de fapt cred ca astept sa-mi vina odata aparatul sa ma ocup putin de poze.n-am mai pozat de mult si-mi lipseste enorm.am aflat ca obiectivul va fi de 50mm f/1.8 II ,adica perfect pentru portrete.undeva prin noiembrie vine si un obiectiv standard,pentru poze 'normale'.e bine ca vine pe weekend coletul,asa voi avea 3 zile libere sa-l invat,sa-i citesc manualul cap-coada si (daca da  vecinul de sus putin soare) sa pozez ceva,oameni,case,masini,dealuri,orice.

pana atunci,sunt pe repeat cu Szamar Madar(Venetian Snares) singura melodie capabila sa-mi linisteasca  bagpulismul total,inducandu-ma intr-o stare de "spooky stories character".

e enervant.stiu,dar va trece.

curand,curand,curand...