o.d.

Is like licking honey off a knife

supradoza de amintiri si zambete,presarate cu putina tristete.

pentru mine,au fost cateva zile reusite ce mi-au dat un impuls puternic sa mai trag de timp,sa-l fac sa treaca mai repede,sa-l umplu pana la refuz de lucruri,de poze,de teste,de compuneri si traduceri,de manipulari foto si de luuungi convesatii cu diferiti oameni dragi.

am retrait cu adina o parte din acel trecut-nu-departe-de-prezent care ne amuza,acum,care odata facea parte din normalul nostru si care acum revine sa ne puna pe ganduri,pe visat,pe sperat.

e ciudat cum intreg patratul nostru magic a devenit o figura geometrica cat se poate de ciudata si normala in acelasi timp.eu si cealalta latura a patratului,am gasit linistea,pe care o doream cu tot sufletul nostru.ne-am linistit,ne-am vazut de ale noastre,dupa multe greseli,depresii,confuzii.si celelalte doua parti ale patratului au revenit la jocul acela cu miros de dragoste adolescentina,si gust de amor de oameni mari.au revenit la "da sau nu" ,un concurs al destinului care mai mult incurca decat ajuta.si de data asta,i-a ajutat,dar mai mult ca sigur i-au si pus pe ganduri confuze,difuze,abstracte,cubiste,realiste.

stiu ca azi destinul i-a dat ei un mare subiect,bun de reflectat.si ce daca s-a lasat cu sange si pansamente,frig si o viitoare raceala?au fost ei,pe paduri,in micutul samurai,inconjurati de noroi plin de emotie.

si eu am zambit cand am auzit toate.cand am analizat situatia fiecaruia,cand cu ea ne-am amintit toate deciziile luate pe moment care-au avut consecinta prezentul, atat de aproape de momentul 0..mmm,momentul 0,ziua aceea din an cand dam inapoi contoarele,cand incepem de la inceput cu ganduri noi legate de trecut,cu planuri cu sau fara viitor,cu un mare ghimpe in suflet.

ma gandesc cu putina ironie la un alt moment ciudat al anului,noaptea in care dam ceasul inapoi.avem o ora in care putem sa traim de doua ori acelasi lucru cu marea sansa sa-l repetam,sa-l schimbam,sa-l facem mai bun sau mai rau.si culmea,niciodata nu repetam momentul.

planul meu pentru anul viitor e sa provoc deja vu-ul.ca o sa fiu singura sau langa cineva,vreau fiecare moment sa-l repet.sa-l schimb si-apoi sa privesc ca o opera de arta ,consecintele.

in fine.

ma astepta o noua saptmana,plina de tutun si cafea,teste si traduceri romano-franceze-francezo-romane,suc de portocale si lamaie.plina de poze si incercari de-a pune la punct un mini portofoliu.timpul e tot mai comprimat,momentul zero se apropie tot mai mult si odata cu el pulsul se agraveaza,devine significant mai rapid.somnul tot mai putin si ora de la 4 la 5 de neschimbat.

si cand seara se lasa si-n program imi scrie pauza,am putin timp sa zambesc..pentru ca am aflat ca oamenii speciali inca exista,sunt adevarti si meritatoate atentia pe care o pot oferi.