you don't.(trip.-ing)

how can I be sure in a world that's constanly changing?

eram surprinsa de faptul ca aveam sa plec spre centrul tarii,totusi neintelegand prin ce mister cosmic am ajuns in acea situatie.invatasem mai demult,ca nu e tocmai bine sa pun prea multe intrebari in ceea ce priveste binele,ce m-a luat pe sus,ca un val imens.un val imens al destinului,aceluiasi destin plin oricum,de neintelesuri.

dimineata era soare,un soare puternic si trist de sfarsit de august si autobusele se inghesuiau in autocagara,odata moderna.n-am realizat nimic din tot ce se intampla,pana nu m-am trezit mergand singura pe strazile orasului destinatar.cred ca erau vreo 40 de grade-afara si-mi simteam fata scurgandu-mi-se spre centrul sufletului,spre inima si sani,de parca soarele m-ar fi spalat cu acid,acid necomestibil.cumva am reusit sa ajung in locul in care nebunia era-n floare,iar dezmatul si delirul se legalizasera,cu cateva zeci de ore-n urma,la un apus de soare.nu stiam ce avea sa urmeze,dar stiam ca tot ce am la picioare e ultima sansa sa umplu golul unei veri lenese,monotone.

ultimele ore de somn,fusesere incheiate cu o noapte inainte,nebanuind ca insomnia are sa se instaleze mai repede decat credeam,controlata de toate fortele exterioarele trupului meu.80 de ore din viata-mi scurta,aveam sa le petrec printre straini si prieteni,printre straini si prieteni straini,printre necunoscuti deveniti cunoscuti,printre doze de bere si foite sifonate ,pasi de dans deliranti si dusuri reci.pierderea controlului mental,devenise aproape inevitabil si-l simteam apropiindu-se de mine ,prin toti porii.pierderea contactului cu realitatea s-a instalat in cea de-a 48-a ora far' de somn,cand ochii-mi erau mari cat Luna si la fel de sclipitori ca ea-n noptile clare.

concentrarea devenise un efort incredibil de mare,asa ca am renuntat si la ea.purtata de vant si destin,calcand pamantul in pasi alarmanti,manipulata doar de muzica ce-mi incanta urechile am uitat complet ca viata trebuie sa se intoarca la normal odata si-odata.dar orele nu mai treceau si timpul isi recapatase vechea sa caracteristica.devenise iregular,instabil,fara substanta sau logica.

nu stiu ce s-a intamplat dupa.intr-un final toate s-au oprit,de parca frigul venit peste noapte in acel olt de rai,ar fi inghetat actiunea in spacetimecontinuum.

corturile au inceput sa se stranga,pe rand fiecare suflet mergand inapoi spre golul lasat in urma.

doar al meu a ramas acolo,asteptand o solutie divina,spre castigarea biletului spre casa.dupa o cadere nervoasa si cateva suspine ce mi-au inclestat respiratia pana in pragul sufocarii,m-am ridicat si-am gasit solutia.era o masina rosie cu trei oameni minunati.mi-am continuat drumul cu ei,pana acasa,in ritmuri mentale halucinante.

***

you dont, you dont
you dont, you dont
you dont, you dont wanna even try

thoughts and feelings,

human behaviour and the grand dissapointment.

reviewing the past.all shall come..

soon enough.

pre-(millennium)concert tension.

recital sub clar de luna.seara de seara,un ecou nebun prin toata maiestria lui psihedelica,se lasa peste cartierul intreg.adesea muzica e asa de tare de parca greierii,interpretii veseli amintiti prin poezii si fabule,ar levita in spatiul gol dintre cer si pamant.

pe-acordurile lor adorm seara de seara,eliberata de toate relele pe care omenirea le-a construit,de-a lungul timpului si,chiar inainte ca ploapele grele sa-mi acopere ochii,un ultim gand imi incetoseaza mintea.e e un ciclu repetitiv,alcatuit din toate evenimentele ce-mi croiesc cele 24 de ceasuri ale existentei.ma intreb mereu ce-are sa se intample semnificativ in ziiua ce urmeaza.ma intreb...ce are sa-mi aduca noaptea ce urmeaza si unde are sa ma gaseasca.lasand totul,din nou,la mana destinului,in plina dezordine sufleteasca,tot cam pe cand incep sa ma adaptez situatiilor monotone si sa ma obisnuiesc cu gandurile lipsite de sclipirea specialului,mereu ia nastere un miracol al destinului,marcand capatul segmentului palid.

si-uite-asa,ma obisnuisem cu ideea ca n-am sa ajung sa simt orgasmul audiovizual,in fata greierului cu chip de om,ce-mi incanta auzul de cativa ani,legandu-ma totodata de toate amintirile frumoase,de schimbarile prin care-am trecut si oamenii pe care i-am cunoscut.ma obisnuisem cu gandul ca vara are sa se termine,la fel cum a inceput,fara pic de entuziasm,fara nicio calatorie spre-un loc unde magia ia nastere,din pamant si cer,sisteme audio si scene inalte.

dar miracolul,miracolul a luat nastere din nou,dandu-mi o ultima sansa de-a ma reuni cu fiinta ce-altadat' mergea pana la capatul universului pentru a-si indepli visul,cunoscand in tot drumul ei toate placerile mici ale vietii.

si-asa,cu-un concurs castigat si invitatia calda asteptandu-ma,am sa-mi educ corpul pentru o rezistenta supra omeneasca,lipindu-l de-un gard,adunand rabdare din toate partile universului si-asteptand momentul in care zgomotul se va opri si muzica va inlocui totul.am sa casc ochii pentru a ma asigura ca totul e real si-am sa ating climaxul sufletesc,in fata celui ce-mi incanta urechile si-mi gadila emotiile,de-atatia ani,prin muzica lui divina.

sambata,28 august,la 30 de ani si-o zi dupa prima intalnire a parintilor mei,am sa celebrez unirea destinelor si viata pe care-au construit-o impreuna si sansa pe care mi-au dat-o cand mi-au dat viata in acest capat de galaxie,prin muzica si delir sufletesc,emotional si fizic.

this & that

a fost o zi frumoasa,scaldata-n soare si veselie.cu zambetele pe buze am pornit la drum,incarcati de emotie ,doze si sticle ce aveau sa fie golite mai repede de rasarit.apropiindu-ne de destinatie,am simtit cu totii ca ne apropiem de paradis,un paradis cu cel mai albastru cer,cea mai verde padure si cele mai frumoase rotunjimi pe care mama natura le-a cre

at.irealitatea frumusetii locului,mi-a trezit la viata cele mai puternice sentimente de

mandrie,dorindu-mi sa-i multumesc mamei,tatalui meu,bunicilor si strabunicilor ca mi-au dat sansa sa am radacini genetice in acel colt de rai.

delirul s-a instalat rapid si ne-am lasat purtati de muzica,schimband frecvent locatiile,alergand pe campul umed peste care luna alba arunca cu sclipici.frigul ne-a rupt oasele,dar eram mult prea amortiti sa simtim vreo urma de durere.

spre dimineata,coplesite de oboseala,cu paranoia halucinanta instalata-n suflet,ne-am asezat cortul pe-un deal.am stat acolo si-am privit cum incet ,incet soarele iese de dupa dealuri si ceata se lasa usor peste orizonutul,pe care calcaseram in urma cu cateva ore.am adormit,acoperite de paturile prin care frigul intepator trecea.

dimineata,ochii-mi erau incetosati si-mi era greu sa ma plimb printre toti oamenii.am fumat doua,trei,patru tigari incercand sa-mi eliberez nodul din gat,acelasi nod din gat pe care-l simt inainte ca ceva rau sa se intample.mi-am ridicat privirea sper cer si-am inteles ca singura cale sa scap de piatra ce-mi bloca accesul aerului in plamani,e sa-mi iau ramas bun de la bucata de paradis.mi-am indesat toate lucrurile in bagajul mic si-am plecat spre casa.dupa 7 kilometri de mers pe jos,cand mainile si talpile-mi erau pline de besici si sentimentul ca sunt singura persoana de pe pamant,parea mai greu de suportat ca niciodata,salvarea mi-a iesit in cale.4 baimareni au oprit si m-au luat cu tot cu bagaje,pana acasa.am ras si-am impartit cu ei ultimele mele tigari si restul de cola cald.

cand am ajuns acasa,piatra de pe suflet disparuse,dar ecoul muzicii ramasese lipit pe timpanele mele.dupa ce m-am trezit din somnul ce-a tinut aproape 24deore,am gasit si raspunsul sentmentului de rau,pe care-l avusesem cu o zi in urma,confirmand-mi totodata teoria ,veche de cativa ani.pentru prima data insa,am ascultat de vocea nodului din gat,evitand colapsul sufletesc.

let's go for a ride.

Yes man
Let's go for a ride
There's so many lanes that we could try

e dimineata,pentru ca in cana mea inca exista siropul dulce al boabelor de cafea.e dimineata pentru ca inca nu mi-am fumat toate tigarile lasate de mama pe masa din bucatarie si pentru ca nu am facut nimc inca.mi-am aranjat doar patul si mi-am sunat parintii,doar ca sa-mi povesteasca si demonstreze inca o data despre caracterul anim

alic si primitiv pe care multi oameni il au.si-aici "animalic si primitiv" nu are deloc substratul sexual.parca mi-am pierdut (aproape) de tot speranta ca lumea se poate vindeca de rau si poate ca,pana la urma chiar meritam toate dezastrele,toate tragediile si toata drama.

e dimineata,o dimineata innorata marcata de ora 2 a dupa-amiezii unei zile de joi,o joi asemanatoare cu ziua de miercuri,ce tocmai a trecut.toate zilele-s ase

manatoare acasa,pentru ca linistea domina aici,ca un tiran intr-un regim strict.vara e pe sfarsite si oricat de ciudat m-as simti ca n-am plecat nicaieri in toate cele trei luni fantastice si calduroase,nu regret profund nimic,pentru ca vacanta mea a durat un an intreg.mai am insa o sansa de eliberare din monotonia verii,petrecute pe asfaltul incins al orasului si-acea sansa imi intinde zambetul pana la baza urechilor.am sa revad oameni dragi,am sa impart priviri malefice,am sa petrec nopti sub clar de luna si-am sa ascult muzica buna.o saptamana de libertate spirituala,febra musculara si amnezie.o saptamana ca sa-mi

incarc bateriile pentru vesnicul si batranul nou inceput,vindecata de furia si ura pe care,oamenii primitivi,animalici si fara-coloana-vertebrala mi-au injectat-o in corp.