you don't.(trip.-ing)

how can I be sure in a world that's constanly changing?

eram surprinsa de faptul ca aveam sa plec spre centrul tarii,totusi neintelegand prin ce mister cosmic am ajuns in acea situatie.invatasem mai demult,ca nu e tocmai bine sa pun prea multe intrebari in ceea ce priveste binele,ce m-a luat pe sus,ca un val imens.un val imens al destinului,aceluiasi destin plin oricum,de neintelesuri.

dimineata era soare,un soare puternic si trist de sfarsit de august si autobusele se inghesuiau in autocagara,odata moderna.n-am realizat nimic din tot ce se intampla,pana nu m-am trezit mergand singura pe strazile orasului destinatar.cred ca erau vreo 40 de grade-afara si-mi simteam fata scurgandu-mi-se spre centrul sufletului,spre inima si sani,de parca soarele m-ar fi spalat cu acid,acid necomestibil.cumva am reusit sa ajung in locul in care nebunia era-n floare,iar dezmatul si delirul se legalizasera,cu cateva zeci de ore-n urma,la un apus de soare.nu stiam ce avea sa urmeze,dar stiam ca tot ce am la picioare e ultima sansa sa umplu golul unei veri lenese,monotone.

ultimele ore de somn,fusesere incheiate cu o noapte inainte,nebanuind ca insomnia are sa se instaleze mai repede decat credeam,controlata de toate fortele exterioarele trupului meu.80 de ore din viata-mi scurta,aveam sa le petrec printre straini si prieteni,printre straini si prieteni straini,printre necunoscuti deveniti cunoscuti,printre doze de bere si foite sifonate ,pasi de dans deliranti si dusuri reci.pierderea controlului mental,devenise aproape inevitabil si-l simteam apropiindu-se de mine ,prin toti porii.pierderea contactului cu realitatea s-a instalat in cea de-a 48-a ora far' de somn,cand ochii-mi erau mari cat Luna si la fel de sclipitori ca ea-n noptile clare.

concentrarea devenise un efort incredibil de mare,asa ca am renuntat si la ea.purtata de vant si destin,calcand pamantul in pasi alarmanti,manipulata doar de muzica ce-mi incanta urechile am uitat complet ca viata trebuie sa se intoarca la normal odata si-odata.dar orele nu mai treceau si timpul isi recapatase vechea sa caracteristica.devenise iregular,instabil,fara substanta sau logica.

nu stiu ce s-a intamplat dupa.intr-un final toate s-au oprit,de parca frigul venit peste noapte in acel olt de rai,ar fi inghetat actiunea in spacetimecontinuum.

corturile au inceput sa se stranga,pe rand fiecare suflet mergand inapoi spre golul lasat in urma.

doar al meu a ramas acolo,asteptand o solutie divina,spre castigarea biletului spre casa.dupa o cadere nervoasa si cateva suspine ce mi-au inclestat respiratia pana in pragul sufocarii,m-am ridicat si-am gasit solutia.era o masina rosie cu trei oameni minunati.mi-am continuat drumul cu ei,pana acasa,in ritmuri mentale halucinante.

***

you dont, you dont
you dont, you dont
you dont, you dont wanna even try

thoughts and feelings,

human behaviour and the grand dissapointment.

reviewing the past.all shall come..

soon enough.