vineri am sa zbor.

s-a trezit vineri dimineata,cu gandul ca in aceasta zi are sa zboare.va gasi cel mai inalt bloc(in mod inevitabil e cel de langa blocul in care locuieste) si cu gandul la libertate are sa zboare.
si probabail,odata cu zborul vor disperea toate.va disparea zambetul,va disperea gandul ca el ,in inconstienta poate sa pateasca oricand ceva,va disparea Ioana cu jumatatea ei de an de trai,va disparea egiptul si piramidele,atat de dragi.fara aviz,fara intrerupere,fara vreo planificare exacta.
10:00 a.m traversa strada si suna la un apartament oarecare,sa poata fi lasata sa intre.n-a mai urcat pe acoperisul blocului 6,de cand era copil si-i placea sa stea acolo ca sa se simta stapana pe lume.
in fond,asa era si acum,numai ca stapanirea ii provoca dezgust,lumea in general ii provoca dezgust.lumea mai putin o persoane,pe care-o vedea rar,si cu cat o vedea mai rar,parca cu atat ii era mai draga.
pe la 10 si 10 minute,dupa ce urca incet si lenes cele 578 de scari ,ajunsese in sfarsit pe acoperis.
nu mai era ca in copilarie,totul parea subred si mic,astepatand sa fie distrus cu o suflare de vant.
si vantul lipsea,iar zborul fara vand ii se parea inutil.
asa ca se aseza pe marginea blocului si inchise ochii.
pentru o secunda,toate amintirile ,si mangaierile,si rasetele,si tigarile si cafelele si tot disparusera.o secunda in care auzii un sunet puternic,un vajait in capul ei.
atunci realizase ca daca are sa zboare azi,n-are sa-l mai vada prea curand.n-are sa mai vada soare prea curand si nci sa guste cafea .
se ridica de pe marginea blocului,isi scuturase hainele de praf si-si vazu de drum.
ajunsa acasa,isi facu o cafea cu multa spuma,de care era foarte mandra.