intr-o ora de pauza,cam pe cand toate moleculele corpului au avut timp sa respire,dupa-un proces prea lung si prea greu de accelerare,intru gasirea unui raspuns esential,in acea ora de pauza,inconstientul a lansat pe retina,o proiectie video de-o rara superbitate.culori asa vii si sunete reale,intr-o lume reala doar in imaginarul dinauntrul cutiei craniene,nu tin minte sa intalnit in alte momente de-odihna.
lumea parea reala si oamenii aveau cu totii chipuri,de parca ochii i-ar fi tinut minte pe toti cei ce la un moment dat sau altul,au trecut pe langa corpul meu,ratacit pe strazile si stradutele marelui oras.
la mijloc de zi,cand soarele se-ascundea printre nori,lasand totusi urma de lumina pe cladiri,pe oameni si masinarii,orasul parea plutitor.totul era normal,chiar si faptul ca oamenii nu pareau sa mai atinga strazile,calcand direct pe stratul fin de aer dintre talpile lor grabite si asfaltul murdar de pe vremea cand gravitatia inca mai avea vre-un rost.m-am uitat si eu dupa-un timp la ale mele picioare si le-am vazut alergand spre centrul orasului,izbindu-mi trupul altele la fel de grabite.salvari zburau cu-ale lor sirene si-apoi,in loc de liniste,se lasa un suierat bizar,hipnotic.ma intreb daca erau cu adevarat salvari si daca erau..ce aveau de salvat,in marele oras in care,oamenii zburau printre resturi de particule?
la scurt dupa,imaginea a inceput sa se stearga si suieratul hipnotizant incepu sa-si piarda din intensitate.mi-am ridcat trupul si-am privit cerul si starea de normalitate in care ziua parea se se scalde.fusese totul un vis,dar ca orice alt vis,unul cu o semnificatie anume.
inca o caut.
0 comments:
Trimiteți un comentariu