De cate ori omul in sus va privi pana cerul sa-l vada-ndeajuns?
Cat de multe urechi necesare le sunt ca sa auda al drumurilor vant?
Cati mai au de murit ca sa afla in sfarsit ca oameni prea multi au murit.
ei bine,am ajuns si aici.sa vorbesc despre moartea lui Motu Pittis.
recunosc ca am tot refuzat adevarul,din clipa in care am aflat ca e internat in spital.si voi continua sa refuz adevarul:acela ca acum este intr-o alta lume,una mai buna decat cea pamanteana,materiala.refuz sa cred pentru ca in sufletul si-n gandul meu el va ramane mereu viu.prin vocea pe care-o ascultam cand eram copila,la teleenciclopedia,si prin acordurile muzicale,ce se auzeau in casa-mi mereu plina de caldura,cand pasarea colibri canta.
am suspinat adanc acum doua seri,am plans teribil aseara si acum sunt terifiata ca rand pe rand marii oameni ai romaniei se duc.ma intreb cati copii,cati adolescenti din generatia mea stiu cine e(a fost) Pittis ?Eu cunosc cativa,putin la numar.Si-mi imaginez cum ceilalti care nu au fost niciodata insufletiti sa-i auda vocea calda,sa-i asculte muzica,sa-i afle trecutul de "rebel" in vremuri ceausiste,au schimbat postul de radio si tv,plictisiti fiind de moartea,marelui om,comentata peste tot.
da sunt trista,pentru ca a mai plecat un mare om,un mare suflet,o voce calda,dintre noi.sunt trista dar incerc sa nu fac din moartea lui o tragedie.incerc sa nu mai plang.ascult muzica si citesc,pentru ca asa si-ar fi dorit: fiecare om care l-a iubit sa-l omagieze prin muzica,prin cultura,prin bine si nu prin rau.
ce-a mai ramas? radio 3 net,radio Florian Pittis,locul unde el va fi mereu viu.
Florian Pittiş, "Moţu" 4 octombrie 1943-5 august 2007
0 comments:
Trimiteți un comentariu