uite-asa ma plimbam.

era vreo 1 noaptea,aveam la bord o sticla de vin de ala la 45 de mii si cu inca o jumate de sticla de vin mai scump,pe care-l sutisem pt. altii de la niste idioti.asa deci,nu eram nici macar beata,dar demonul,curva aia infecta dinauntrul meu avea chef de cearta.si asa ca m-am certat.eu cu mine.la capatul vamii.de unde se auzea ecoul muzicii si unde numai lumina lunii mai batea.cred ca aia care se futeau in cortul de la 50 de metrii mai incolo s-au oprit fie ca imi auzeau gura,fie ca imi auzeau gura si li se parea ciudat dar minunat..mda,minunat sa auda cum o nebuna se cearta cu ea la ora 1 noaptea.in linistea aia.pacat de liniste.
imi amintesc perfect dialogul,dar prefer sa mi-l tin pt. mine.
m-am oprit in orice caz dupa vreo jumatate de ora,cand ma aruncasem in apa si-mi tinusem respiratia vreo doua minute.doamne.n-am rezistat nici sa-mi tin respiratia.cacat.o sansa in minus sa mai dorm.vesnic.opus de insomnie.
apoi am mai baut vre-o doua guri din vinul care-l luasem de fapt pt. sandra,ca sa afle si ea ca bausem cu oamenii din vama,care incredibil m-au respectat foarte fain.bine bine.recunosc in toata rautatea de care dau dovada de atat timp,ca clipelel petrecute cu sticla de vin in fata au fost faine.mai ales alea in care mi s-au povestit de mari iubiri si mi s-a zis sa nu fac oamenii sa sufere,inspecial daca tin la ei.daca-i iubesc.atunci de fapt in mine a explodat toata ura,pt. ca am tentinda sa-i indepartez pe toti cei la care tin.sunt o fraiera.
in fine.apoi am plans.noi.mai mult eu.apoi mi s-a zis ca sunt sufletista ca plang pentru problemele altora.
da de fapt am plans nu pt. probleme,ci pentru ca realizasem atat de multe despre mine,inca mi-era sila de ceea ce sunt.am fost.voi fi.
am realizat ca mie mi-e constant frica.adica mi-e frica cand tin la cineva.si mi-am dat seama ca nu mai e frica sa vina cineva sa mi-l mai ia.mi-e frica sa nu fie eu atat de cretina,pe cum sunt de altfel,incat sa-l las eu sa plece.
am tot ascultat eu Wish You Were Here.am tot ascultat,pentru ca chiar aveam nevoia.si simteam nevoia sa fiu cu el in multe momente.dar am inchis de fiecare data telefonul,ca sa nu afle.as fi fost o melodramatica.sunt acum pentru ca scriu chestia asta.
si am sa ajung ca omul care m-a zis despre problemele lui.am sa ajung sa regret toata viata ca mi-e frica ,asa....

1 comments:

Sunaina spunea...

tu tanti tu...ii grav cu tine.insa in tot raul e si-un bine: constientizezi care-i buba la tine...si eu am avut o perioada de frica...dar cred ca persoanele de langa mine imi ofera siguranta.si asta vine doar in timp.

si e bine sa incepi fiecare zi cu un zambet si cu fruntea sus..sa gandesti optimist si daca te lovesti de vre`o problema sa ii spui ca e mica si e doar un obstacol si ca esti mai tare ca ea..

ai grija de tine copil....*hugs*