no fireworks,this time.

m-am trezit devreme,desi nu se poate spune ca am dormit cu adevarat.somnul meu a fost ca cel al lui Mircea,tresarind si fiind constienta de ce se intampla in jurul meu.ma doare umarul stang,dar nu la fel de tare precum ma doare sufletul.si sufletul si corp

ul isi cer doza,suprarealista de bine.un bine la care visez si visez si de care parca nu ma pot bucura,pentru ca nu a fost terminat.everything that has a begging has an end,dar vremea sfarsitului nu a venit inca.nu-mi place sa las lucrurile neterminate,asa cum nu-mi place sa fie lasate de catre altii.

ultimele doua nopti au fost un dezastru emotional.am reusit sa elib

erez toate sentimentele suprimate de-a lungul anului si-am analizat in timp record tot ce-am facut in ultimele 12 luni.

m-am gandit la prima zi din an si-al sau dezastru,la mersul prin cluj singura,in 2 ianuarie,la lunile de primavara petrecute cu ovi,adina,otto si restul oamenilor la pozat;

mi-am amintit vara plina de nereusite,de examenul picat la foto,de crp-ul de care-s scarbita,de oamenii noi,pe care i-am ranit sau fericit ,de omul drag la care am invatat in sfarsit sa renunt.la omul la care nu pot renunta.

m-am gandit la revederi si despartiri si acum ma simt mai fragila ca niciodata.

am incercat sa ma uit si la Home Alone 2,sa-mi intru in spiritul Craciunului,am incercat sa ma bucur de luminitele de pe Eroilor,de forfota,de funditele rosii,insa nimic nu pare a da rezultate prea mari.e primul an in care nu ma bucur ca vin sarbatorile,vin sarbatorile,p

entru ca traiesc cu incompletul in minte si-n suflet.o amnezie temporara mi-ar fi de folos,asa ca o lovitura la cap e oricand bine primita.si-o tumoare,ca tot am avut deja atatea de care m-

am lecuit intr-un fel sau altul.

ah si mi-as dori sa pot asculta Omnia,fara sa ma apuce vreo tristete,sa zambesc ca acum 7 zile cand acordurile erau in delir.dar nu pot.

in fine,timpul ,ca intotdeauna,le rezolva pe toate.timpul si destinul.

ultimele zile,in poze :

schooling in the cristmas mood.