la prima ora a diminetii,chiar inainte sa se crape de zi,au inceput sa-mi rasune-n cap,parca din suflet,versurile lui Bacovia.o tristete ciudata m-a lovit,dar bucuria de a vedea pentru prima oara dupa multa vreme,ceva atat de pur si de maret,a acaparat orice sentiment de melancolie si dor.
mi-am desenat un zambet pe chip,si-am plecat in cautarea nimicului.azi a nins,la fel ca intr-un alt 15 decembrie,cand tot strazile clujului ma gazduiau si implorau sa plec acasa,ca e mai bine acolo.
acum nevoia si dorul,sentimentul de neputinta,dorinta intensa de finaliza cu bine-un lucru nu ma lasa sa plec.nu tine nimic de mine,sau poate cine stie.
intr-o saptamana e craciunul,intr-o saptamana casa din baia amre va fi plina,intr-o saptamana multe surprize se intampla.intr-o saptamana au sa se schimbe multe,nici eu nu stiu cate,dar sentimentul unui viitor schimbat in bine,ma pandeste si ciupeste de toate partile sufletului.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
0 comments:
Trimiteți un comentariu