aluatul.

ma gandesc adesea la viata mea,ca la un aluat de prajitura.fiecare ingrendient al ei reprezinta cate-un om,cate-o situatie,cate-un zambet sau o lacrima aruncata la dospit si copt,in cuptorul magic al vietii.

am facut si eu sambata o prajitura cu visine,,gandindu-ma totusi,catusi de putin,la viata mea.

atentia mea era focalizata pe visinele acre,pe zaharul caramel,pe spuma de oua si chiar pe tava dreptunghiulara si pe cuptorul ce avea sa arda o parte a prajiturii.

am turnat apoi un pahar din vinul rosu, desfacut peste noapte si-am savurat gustul lui intens,in timp ce boxele gazduiau un melange de amintiri ,zambete si lacrimi din anii ce-au trecut.toate piesele ascultate pe drumul spre si dinspre cluj,toate piesele de buna dimineata dintr-o viata pe care parca nu eu am trait-o,cu o cafea pe care stiu ca niciodata n-am sa o mai gust.prajitura cu iz de fustrare emotionala pe care abia acum am scos-o din cuptor si pe care ma chinui sa o diger pentru ca aparent e rece,dar centrul ei e fierbinte ca cel al pamantului.

si-am ajuns,apoi la petrecerea pentru care posterele fusesera lipite pe ploaie,vant si febra.postere lipite si dezlipite cu aceeasi rapiditate,timpul lor de supravietuire fiind mai mic de-o zi.

dansul,rochia verde,ghicelul din imaginatia soarelui,esarfa portocalie,cock-tail de bautura care in mod normal provoaca o durere de cap,a doua zi, dar mie mi-a fost remediu pentru insomnie.oamenii de la ora 7 dimineata,apusul tot mai matinal si taximetristul mai habarnist ca mine.

prajitura vietii mele.aluatul dulce si visinele acre pe care urmam sa le gust.

fulgii mari de pe zapada cazuti pe drumul spre ceainarie.drumul ceaiului,drumul zapezii.drumul prajiturii coapte cu mijloc fierbinte.privirile si zambetele.impulsul si nevoia.indiferenta.inhibator de placere.vinul rosu,al doilea pahar si zambetele tot mai intense, paravan pentru nu-mi-se-mai-inmoaie-picioarele-dar-ma-rod-mii-de-furnici-pe-dinauntru.

daca privirile s-ar putea transforma in fapte reale,as fi fost omorata,batuta,alinata,alintata,iubita si pretuita in mai putin de-o jumatate de ora.daca privirile mele ar fi putut fi transpuse in realitate,haosul s-ar fi instalat de indata,caci fiecare muschi pus in exercitiu reprezinta un razboi nuclear.un altul si-un altul.

dar nu.nimic nu s-a sfarsit.parerea mea e ca nici macar nu am ajuns sa simt adevaratul gust al prajiturii.am in fata o tava intraga,doar pentru mine.rece,fierbinte,dulce,amara,arsa sau doar bine coapta.urmeaza sa o gust asa cum e ea.

When you try your best, but you don't succeed
When you get what you want, but not what you need
When you feel so tired, but you can't sleep
Stuck in reverse