disorders disabled.

m-am trezit dimineata putin mai energica.ca si cum odata cu somnul,odihna si visele cu inteles ciudat pe care am reinceput sa le am,o partea din intreaga mea tristete universala ar fi disparut.
poate ca e si lunea de vina.de-o vreme incoace iubesc lunea,pentru ca se intampla numai lucruri bune.zambete,tipete,lumini,multe idei rasfirate si concentrate-ntr-una imensa si spectaculoasa din care fiecare isi taie cate-o bucatica.
totul e pozitiv lunea si oricat de obosita ajung seara acasa,factorul demoralizator nu exista.as vrea sa fie asa in fiecare zi.sa nu existe starea de tristete si oboseala nejustificata,in interiorul meu.mi-ar placea sa nu ma deranjeze norii incarcati cu apa si absenta soarelui orbitor.mi-ar placea ca si-n restul saptamanii sa ma bucur de sentimentul de high self esteem,sa fiu increzatoare in fortele mele,sa zambesc..
dar asta e doar lunea.si martea si cateodata,miercurea.spre sfarsit de saptamana se scalda totul in apa rece ,urmand un inghet rapid si prematur al starilor.la sfarsit de weekend,exista mereu 100 de factori demoralizatori toti conectati intre ei,toti cu ochii mintii tintiti spre aceeasi sursa.

dar cum ziceam si alta data,pana spresfarsitul saptamnii mai este.
momentan ma bucur de ultima mea tigara,de ultima gura de cafea,de I Am You by Shpongle(melodie care e pe repeat de vreo doua zile doar pentru partea asta :

You are the sun, the rain, and the moon beams
You are the Divine Goddess of my dreams
You are the sun, the rainbows, the moon beams
You are the Divine Goddess inside me

..care parea afi cantata de niste fiinte divine)

si daca tot e luni si e zi de facut si primit bine,am auzit la stiri o veste care m-a incantat .Dalai Lama vine in Romania ,in septembrie.e un eveniment unic si m-a umplut de atat de multa fericire,incat chiar am de gand sa ma duc in tinutul secuiesc in acea perioada.poate-l conving pe asociatul tatei sa ma duca pana acolo(daca nu-mi repar masina pana atunci),daca tot e de acolo.


1 comments:

Diana spunea...

da...ai putea sa spui ca saptamana e precum viata. urmeaza aceiasi pasi. lunea esti fericit si razi si urli, ca atunci cand esti copil. de marti pana joi incepi sa cresti si sa ajungi asa, pe la vreo 20 de ani. de vineri pana sambata deja te-ai maturizat, iar in weekend, spre sfarsit, mai poti zambi doar uitandu-te in urma, la cum erau zilele de luni si marti.
dar in weekend ar trebui sa iti amintesti ca dupa el, urmeaza iar luni.