the schedule.

Like a mad man groping in a dark room.

Seek the light to burn away the gloom.

I've lost my mind but my feelings are true.

Everything I do I offer to you.

etapa depresiva.noaptea pe tarasa,cu cateva unitati de alcool la bord ce amplifica intreaga stare de singuratate si oboseala pana in varf de degete.etapa depresiva cu somn de 12+ ore,cu aceeasi senzatie de oboseala si nepasare la cafeaua "de dimineata".blocarea entuziasmuliul,desi in interior el exista intr-o fantana fara fund.accentuarea durerii la intampinarea unui lucru balal,precum clickul pe "recent visitors" pe un site de socializare.rezultat:ma adora,din moment ce ma viziteaza saptamanal.fie asta,fie ma detesta si-i e frica de ziua in care ,inevitabil,are sa o lase libera.

dureros e adevarul ca niciodata pentru mine.o sa se gaseasca o alta fiinta pamanteana,cu suflet intreg si nederanjat de bolile mintale pe care un grup de cercetatori britanici le-a definit atat de bine,in cartile lor de specialitate.inevitabil,o noua suferinta,o vesnica suferinta si-apoi o eventuala etapa de stagnare,in care visele dispar si realitatea pare mai usor de manevrat.

etapa maniaca.etapa in care uit de existenta personajelor cu caracter daunator ,din viata mea.uit de durerea de splina de care am suferit-o cand a dormit la mine.da,de fapt de durerea pe care corpul meu a suferit-o intreaga zi,pentru ca somnul lui era prea dulce si nu vroiam sa i-l disturb cu prezenta mea,in patul mic ,in care nici eu nu incap,singura.prezenta sesizata la amiaza,cand mana a venit peste trupul meu rece,neacoperit de plapuma peste care dormeam amandoi.

etapa in care topesc o sticla de vin intr-o seara,pentru ca "un pahar de vin rosu e recomandat sa consumi zilnic"..etapa in care ma gandesc vesnic la ziua de maine,la intalnirirle din ziua de maine,la plimbarile si zambetele aruncate peste zi,numai bune de ascuns faptul,ca interiorul meu,bomba aceea cu ceas s-a declansat,din nou.etapa ganditului excesiv,fara vre-o finalitate.etapa in care ideile par sa vina dintr-un izvor nesecat.etapa in care,peste zi,revad scene din vis si ma intreb daca sunt din cel din noaptea trecuta sau vechi de cateva zeci de nopti.

etapa dinaintea zilei mele,din noptile in care ma astept din nou sa visez acea realitetea pe care o am de cativa ani.

etapa zilei mele,cea care in cartile de specialitate exista sub denumirea de "depresie sezoniera",interpretata de mine sub definitia : "pot sa fiu si in new york cu fucking terry richardson,ca tot nu sunt fericita pentru ca de fapt,tot singura sunt,el fiind cu ea."

etapa in care nici cel mai scump si mai dorit cadou nu ma satisface si nici macare prezenta oamenilor dragi,precum membrii familiei mele,nu ma alina.

etapa de stagnare.cea in care sunt un copil cuminte,cu planuri organizate de viitor,cu zambetul larg pe fata si-o incredere incredibila in mine.etapa in care sunt acasa si-mi beau cafeaua la 9 cu mama si logodnica lui fratemeu sau stau dupa-masa intre 4 si 5 cu tata vorbind despre masini si ale lor componente.

si din nou.

depresia aparent fara sfarsit in care ma afund ,cand imi amintesc ce cafeaua buna stia sa faca,pentru a ma trezi la viata.cand imi amintesc incaperea in care am levitat de fercire.pe vremea cand exista si era asa cu trebuia sa fie.dimineata in care ma trezeam mai repede ca el si zambeam cand ii vedeam ochii inchisi,plin de somn si vise.

depresia cauza de senzatia "never good for you",desi stiu ca am toate calitatile de car are el nevoie,de la partea cu "being a friend" pana la cea de "gospodina extraordinara in toate planurile"

mania cu ale ei parti hiper energetice,vizite si bucurii cauzata de cei mai simplii oameni.

ziua mea cu toate cadourile si urarile de bine,posibile dar fara reusita in a-mi ridica moralul.

stagnarea si cina pregatita mamei,pe cand vine de la servici.

The greatest gift you can give someone is your time, because when you are giving someone your time, You are giving them a portion of your life that you will never get back...