mi-am tot zis in ultimul an si in randuri repetate si accentuate,in ultimele zile(in special prin 27) ,ca niciun cadou de anul asta nu-l va detrona pe cel de anu trecut.
stiam ca o parte din sufletul meu nu va lasa,sa dispara in vazduhul infinit al noptii,acea seara in care timpul a avut miscari confuze,pana intr-un final,spre dimineata cand trezita intr-un pat mare,cu universul misterios si confuz,langa mine.cateva cuvinte,scrise pe-o bucata din pachetul de tigari,mai tarziu cadoul inca se simtea pe trupul meu,si se vedea pe zambetul meu larg si totusi,oarecum trist.
emotia acelor secunde de bine absolut,o doresc nu doar in fiecare an,ci in fiecare zi.sunt un dependent de droguri astrale,indesate intr-o singura persoana,in cel mai indepartat colt al galaxiei,pe planeta Pamant.droguri de care nu ma pot satura niciodata si parca nici nu am voie,asa cum nici copii nu se pot bucura la infinitate de joaca si soare.
si dincolo de dorinta si de drogul cu chip uman,exista intotdeauna cealalta parte.partea in care cadourile reprezinta substitutia iepurelui alb,drogului suprem.cadouri care,oricat de valoroase sau sentimentale ar fi,nu isi vor gasim locul intai in interiorul persoanei mele,fie ea cea spirituala sau chiar fizica.
dar uite,ca asta e doar tot ce gandeam pana ieri.pana azi,cand cerul s-a deschis si-a inceput sa ploua cu energie pozitiva.o energie in cantitati inimaginabile,toate concentrate intr-un singur punct al vietii mele.acel punct ce reuseste mereu sa acopere laturura aceea urata a dependentei de narcoticul cu chip de om si iepure.acel punct in care atentia cade dar pe-o lume,a ilustratiilor unor momente din trecut.
azi iustratiile au fost tehnice si spirituale doar prin viziunea si inteles subtil,din spatele lor.azi au fost tehnice,pentru ca miscarile au fost gandite-n prealabil,pentru ca postura a fost impusa si mai tarziu fiecare delaliu a fost colorat prin intermediul tehnologiei,cu guste de yingsiyang.
zambetele au aparut pe toate chipurile cand felicitarile au curs,pe ritmul entuziasmului nu doar de moment ci si de viitor.aceleasi zambete,venite odata cu sunetul unui telefon.
si-ntr-un final,energia s-a materializat pe cadoul suprem,fizic,de care m-am bucurat cu aceeasi intensitate,ca de cel pur spiritual,parfumat cu viitor.
si dupa toate astea,mai urmeaza o runda,insa nici aceasta nici ce-a ce a trecut,nu-mi vor sterge totusi ,de tot,gandirea si simtirea de ieri..cea in care,cadoul suprem ramane,noatea in care doua mari universuri,s-au ciocnit...
0 comments:
Trimiteți un comentariu