imi doream sa dau timpul inapoi...
departe de ostiltatea de care dadeam dovada,cu succes si fara urma de regret,departe si de toate sentimentele confuze pe care ea le intindea pe masa,de parca suprafata ar fi fost o panza moale,gata de pictat,departe de toti oamenii ce-mi innegreau mintea si aburii ce-mi incetosau privirea,imi doream ca din palmele albe,sa iasa un flux energetic.o putere supranaturala,prin care sa jonglez cu orele,minutele,zilele si situatiile.reuseam sa ma concentrez si sa gasesc aproape posibil acel moment in care prezentul s-ar fi schimbat,transfo
rmat in cu totul altceva,in alte situatii,in alti oameni,in alte stari.reuseam sa vad schimbarea ca fiind una posibila,amintirile dintr-un prezent inexistent ramanand imprimate insa pe cortex,sub forma unui secret conspirational.stiam ca totul e posibil in fascinanta lume a subconstientului,inauntrul cutiei craniene,unde eterna lupta a fiecarui om e dusa. the true nature of man is decided in the battle between the conscious mind and the desires of the subconscious.
stiam ca-n vise reusisem deja,sa schimb situatii si sentimente,nealterand totusi,prezentul.vroiam sa stiu care ar fi pretul transcrierii viselor in realitate,negand legile fizcii si toate ecuatiile formulate vreodata de mintile stralucite.
mi-as fi dorit,in acele momente sa ma intorc in timp,mai departe de-un an,mai departe de cinci.
mi-as fi dorit sa ajung in acel moment al copilariei mele,in care eram fascinata de bulinutele de grasime,de pe spuma laptelui fiert.imi doream sa revad banutii de aur,in dansul frenetic al fierberii.sa retraiesc trecerea mea prin coridoarele sumbre ale scolii generale,diminetile cand la ora 6 strazile erau pustii si-ntunecate,iar linistea era penetrata de picaturile de apa ce se izbeau puternic de stresini.acele dimineti in care mi se pareau absurde toate orele de cromatica si toate teoriile legate de culoare,pe care artistul nebun le insiruia mult prea devreme,unor copii obositi,confuzi.
imi doream sa dau timpul inapoi,s-alerg pe cararile ce-avusesera ,de-a lungul vietii mele scurte,destinatia in acel moment.acel moment in care realizasem cat de mult mi-ar fi placut sa am ocazia sa retraiesc totutul cu mintea prezentului.eram sigura ca toti marii intelepti deslusisera calea spre acea calatorie,alterandu-si viitorul,alterand viitorul umanitatii.
imi doream sa dau timpul inapoi.sa schimb alegeri,sa ma joc cu sentimentele,sa modific pezentul pana in pragul epuizarii tuturor alternativelor.stiam ca n-am sa mai cunosc oameni,anumiti oameni,ca n-am sa gasesc latura ascunsa,perfida a multor suflete si nici adevarul despre propriul meu spirit.in acel moment toate pareau a avea pretul prea mic,toate pareau ieftine si-usor de lapadat.toate,pentru ca,in acel moment eram deja satula sa traiesc cu gandul ca inca un om fusese trecut pe lista celor ce,prin simpla lor trecere prin viata mea,imi schimbase felul de-a fi,felul de-a gandi.eram satula sa traiesc cu ideea deliranta ca as fi putut face o alta alegere,iar trupul meu ar fi putut fi scaldat intr-o forma de placere dupa care tanjeam,pentru ca nu o simtisem de mult.dar daca as fi avut puterea sa dau timpul inapoi,sa-mi schimb alegerile,sa-mi innec trupul in delir,acel moment in care pe panza se pictau sentimente confuze si-n jur exista prea mult zgomot nu ar fi existat.ar fi existat un alt fel de ceas,unul in care dorul ar fi gravat tunele in centrul sufletului meu,unul in care neuronii ar fi murit in numar mare,cu viteza luminii,bombardati de alegerea gresita.
daca din palme ar fi iesit acel flux energetc,schimbator de prezent,acel moment de dorinta nu ar fi existat,iar eu as fi fost inca-o persoana trecuta pe-o lista fara sfarsit.
0 comments:
Trimiteți un comentariu