mi-e greu inca sa constientizez ca vara s-a dus demult,c-apusul e tot mai devreme,ca stele sunt altfel pozitionate si gandurile si faptele si sufletele odata cu ele.varfurile degetelor par a-mi fi inghetate,o senzatie teribila,ce-mi aminteste blestemul iernii.
azi e toamna si tot ce gasesc in jurul meu nu se opreste sa-mi confirme aceasta realitate,teribila.
afara e toamna si frunze odata verzi,tes pe strazi un covor galben,cu urme portocalii si-umbre rosii.
daca muntii de beton din jurul meu n-ar exista,as putea adesea sa jur,ca tot ce vad impletindu-se-n fata mea,la picioarele mele ,sunt carpete egiptene,mitologice,pline de mister.
misterul lipseste cu desavarsire-fascinatia pentru tristul anotimp,la fel.poate ca toamna e frumoasa in povesti de dragoste,imbibate-n ragasiri,in filme ecranizate-n culori vii,in mintea si-n sufletul celor ce,dimineata nu-i gaseste singuri si apusul ,fie el si gri,ii gaseste valsand printre picaturile galbene ale frunzelor muribunde.poate ca toamna e anotimpul revenirii la viata,a regasirilor,a desteptarii visului frumos,pe care vara l-a impus,tiranic ,de primele raze calde de soare,pe piele.vis frumos,in care nu exista rau si personaje malefice,sau tristetea de-a te trezi singur in pat.caci patul de-acasa e moale si cald,ocrotitor,coconic.
dar toamna e intoarcerea la vechile spaime,vechile depresii,vechile ganduri aproape sinucigase,marcate de ploi aspre si reci,prevestind iarna.toamna e delirul sufletesc pe care-l imbrac,atunci cand realitatea-n care-mi placea sa ma trezesc,nu mai exista.toamna,serile sunt lungi si lipsite de cerul clar si cald,in care-mi regaseam gandurile si ideile,inspiratia si nevoia.
toamna ma intorc acasa,la o alta casa,la o alta adresa,intr-un alt pat,in alta lume.acea lume-n care,dimineata mama lipseste sa-mi prepare cafeaua in care zaharul e mereu insuficient,e acea lume-n care dimineata e trista,pentru ca patul e gol.acea lume-n care serile nu se mai termina si oamenii apar de nicaieri,amiaza e plina de dureri mahmureice,combatute cu leacuri babesti.
and it's about time you see things ain't like they used to be
mai am cateva zile de stat acasa.acasa unde camera mea e intr-o bezna aproape continua,lumina nepetrand prin geamurile pictate in vremuri de restriste,copilaresti,adolescentine,marcate de filme si fumuri halucinante.acasa unde-mi e familia draga,comfortul absolut si vana adanca.
mai am cateva zile de stat acasa.acasa unde camera mea e intr-o bezna aproape continua,lumina nepetrand prin geamurile pictate in vremuri de restriste,copilaresti,adolescentine,marcate de filme si fumuri halucinante.acasa unde-mi e familia draga,comfortul absolut si vana adanca.
acasa mi-e patul mare,plin de perne,acoperit de-un baldachin vechi si gaurit pe-alocuri de varfuri de tigara-aprinsa.mai am cateva zile-n care ma pot rasfata si pot fi rasfata,cateva zile in care am dreptul sa substitui toamna,cu vara din capul meu,cu bucataria insorita.
mi-e frica sa ma intorc.dar trebuie.
0 comments:
Trimiteți un comentariu