"cateodata chiar ma intreb daca intr-un univers paralel,rolurile noastre sunt inversate ...Watch out for Rubber Johnny behind you ..."
de o jumatate de ora,de cad am deschis ochii si am vazut mesajul,ma tot gandesc la posibilitatile pe care mi le-a oferit.
cum inversate?cat de general vorbind?cat de personal vorbind?
daca ar fi sa-i dau raspunsul meu acuma,probabil ca l-as trezi. si ar trebui sa primesc inca un raspuns ca sa pot rapunde la o serie mare de intrebari ce iau nastere inauntrul capului meu.
in acelasi timp imi solicit stiinta despre universuri paralele si ajung mereu la aceeasi concluzie:
rolurile noastre in universul acesta sunt bine defite.si in alt univers sunt.am fost creati ca ajutam omenirea cu ceva,sa ne ajutam pe noi.sa traim.
si cu rolurile schimbate,gandesc eu,viata noastra ar fi fost la fel.tot l-as fi cunoscut.pentru ca e destin.pentru ca destinul e acelasi in orice univers.
micutul Johnny,ce ma inspaimanta cu ochii lui mari si transparenti,cu corpul lui scheletic,peste care a fost trantita ,in scarba,pielea,cu textura de cauciuc,capul lui inclinat ciudat,oripilant,ar fi fost tot aici.sa ma inspaimante pe mine,cu putin ajutor din partea lui.
ca din vreme in vreme,sa ma trezesc la sase in dimineata,intr-o bezna totala,sa ma uit in spatele meu sa vad daca nu e cumva dupa mine,iar frica aceea discreta totusi sa-mi fie alinata de "watch out .." intr-un ultim semn de bunavointa si grija pe care o poarta pentru mine.
oriunde in univers as fi,ar fi la fel.
as sta dimineata cu cafeaua in mana,pe balcon privind cerul cum se crapa ,cum pierde pielea noptii,fumand o tigara,ascultand trilul magnific al unor pasari,asteptand sa se schimbe ceva mai mult...sa fie prezent cand johnny e langa mine.
de o jumatate de ora,de cad am deschis ochii si am vazut mesajul,ma tot gandesc la posibilitatile pe care mi le-a oferit.
cum inversate?cat de general vorbind?cat de personal vorbind?
daca ar fi sa-i dau raspunsul meu acuma,probabil ca l-as trezi. si ar trebui sa primesc inca un raspuns ca sa pot rapunde la o serie mare de intrebari ce iau nastere inauntrul capului meu.
in acelasi timp imi solicit stiinta despre universuri paralele si ajung mereu la aceeasi concluzie:
rolurile noastre in universul acesta sunt bine defite.si in alt univers sunt.am fost creati ca ajutam omenirea cu ceva,sa ne ajutam pe noi.sa traim.
si cu rolurile schimbate,gandesc eu,viata noastra ar fi fost la fel.tot l-as fi cunoscut.pentru ca e destin.pentru ca destinul e acelasi in orice univers.
micutul Johnny,ce ma inspaimanta cu ochii lui mari si transparenti,cu corpul lui scheletic,peste care a fost trantita ,in scarba,pielea,cu textura de cauciuc,capul lui inclinat ciudat,oripilant,ar fi fost tot aici.sa ma inspaimante pe mine,cu putin ajutor din partea lui.
ca din vreme in vreme,sa ma trezesc la sase in dimineata,intr-o bezna totala,sa ma uit in spatele meu sa vad daca nu e cumva dupa mine,iar frica aceea discreta totusi sa-mi fie alinata de "watch out .." intr-un ultim semn de bunavointa si grija pe care o poarta pentru mine.
oriunde in univers as fi,ar fi la fel.
as sta dimineata cu cafeaua in mana,pe balcon privind cerul cum se crapa ,cum pierde pielea noptii,fumand o tigara,ascultand trilul magnific al unor pasari,asteptand sa se schimbe ceva mai mult...sa fie prezent cand johnny e langa mine.
0 comments:
Trimiteți un comentariu