alram

e doar o stare,doar o urma de frig pe care vantul a adus-o in casa.o furtuna a creierului,neuronii mei au luat-o razna.mi-e fiirg si parca as simti nevoia sa ma incalzesti.am nevoia sa intrii in lumea mea,pentru cateva secunde.minute.in mine.

cand vad cum oameni la care tin,pe care i-am iubit se schimba atata de mult.cand aud cum glasurile nu mai rostesc aceleasi cuvinte realizez cum eu stau pe loc.cum eu am mereu vise.cum eu sunt mereu cea care tanjeste dupa ceva de care timpul si spatiul ma separa.

din cand in cand visele mele se mai schimba,treptat ajungand la linia de plutire.ma gandesc ce fel de autocolat e viata mea.de ce eu vreau sa nu ma dezlipesc de tine si vad cum colturile tale se decojesc.probabil daca as avea curajul sa-ti zic "buna...mi-e dor de tine" sau te-as suna sa aud cum vocea ta nu s-a schimbat,ar fi diferit.te-ai lipi la loc.

ar disparea acea furtuna a starilor.

ar disparea nota mea depresiva,generata de imaginea pe care ochii mei,o formeaza in spatele retinei.o imagine cat se poate de falsa despre lume.